Cătălin MIHULEAC

Ziarul eolian (adică aparţinând lu’ Vântu) Cotidianul scria, în numărul din 5 ianuarie 2005, despre Constantin Simirad, că „în 2001 a pus la dispoziţia PSD Primăria Iaşi, pe care până atunci PSD nu reuşise să o câştige prin vot”, pentru acest servicu fiind răsplătit cu funcţia de ambasador-tăietor-de-frunze-la-câini, tocmai pe coclaurii cubanezi. Cel mai celebru nea Costică din Moldova era inclus de Cotidianul într-un amplu articol, intitulat de la obraz „Sinecuriştii diplomaţiei”, unde se parcurgea lista numeroaselor sugative oploşite pe la ambasadele României de pe toată mingea asta uriaşă, numită Terra. Fiindcă indiferent ce zice unul sau altul, ambasada rămâne cea mai consistentă şi mai golănească metodă de indexare a pensiei.
Adică de ce să se plângă nea Costică pe la piaţă că pensia nu-l cuprinde, când el poate sta în hamac, cu pântecele răzgâiat de razele curative ale Americii de Sud şi la îndemână cu o mulatră cu ţâţane ca harbujii copţi şi cu buzane groase cât plăcintele poale-n brâu?
Mai puţin se ştie că Simirad, reşapat de PSD la cârma judeţului Iaşi, e şi membru al Uniunii Scriitorilor, de unde se nutreşte cu o altă pensioară. O pensie mai mititică, dar bună şi ea când nu-ţi mai ajunge. Un stol de „insecte literare” – cuprinzându-i pe Ioan Holban, Liviu Antonesei, Lucian Vasiliu, Cezar Ivănescu, Val. Condurache, Horia Zilieru, Mihai Ursachi ş.f.m.a (şi foarte mulţi alţii) – l-au zăpăcit pe nevinovatul Costică, aşezându-l pe un taburet ba lângă Cehov, ba lângă Tolstoi. Bunăoară, răposatul Val. Condurache, ierte-l Dumnezeu de majoritatea păcatelor!, pe o copertă a unei cărţi scria că „primarul Simirad ar trebui să se teamă de posteritatea scriitorului Simirad.” Haide, bre! Naiba s-o ia de linguşeală şi pe ăla care-a inventat-o!
În fine. Nu ştiu cât de confortabil se simte marele Simirad văzând că trei dintre marii lui lăudători (Condurache, Ursachi, Ivănescu, dar lista rămâne deschisă) au predat gestiunea. Să nu fie ăsta semn rău, nea Costică!
Dar, până atunci, trăiască PSD, trăiască diplomaţia română, trăiască Uniunea Scriitorilor! Să cheme cineva un acordeonist, câteva lăzi de bere şi o covată de mititei cu muştarul cel mai pişcător!