Cătălin MIHULEAC

Îmi pun uneori intuiţia la încercare, închipuindu-mi Bucureştiul de peste 100 de ani. Închid ochii, şi-n faţă îmi apare tot ce va avea mai strălucitor oraşul: văd statuia lui Videanu sănătos găinăţată de ciori, văd studenţii plimbându-se pe bulevardul „Ion Cristoiu”, văd plin restaurantul „Ion Băsescu”şi văd goală biblioteca „Nichi Manolescu”.

Văd flori proaspete depuse la „Monumentul femeilor îndrăgostite fără speranţă de Crin Antonescu”, văd beţivani stropind fără ruşine „Prunul lui Văcăroiu”, văd turişti înghesuindu-se pentru a vizita casele memoriale ale lui Adrian Năstase... Văd sediul băncii „Ţiriac”, conduse de Ion al V-lea...Văd automobilele, de mii de ori mai numeroase, parcate pe rafturi, să încapă cu toatele...

Pe toate le văd, în cele mai mici amănunte. Văd japonezi, americani şi australieni, îmbulzindu-se în „Muzeul politicii româneşti”, cu ghidul conducându-i atent, insistând în sala destinată aşa numitelor „partide curiozităţi”. Ghidul îşi drege vocea, iar eu parcă-l aud:

- Aici, în această vitrină plină de formol vopsit tricolor, se află PRM, singurul partid din  lume născut din uterul unei gazete. La 20 iulie 1991, revista gravidă „România Mare” a intrat în durerile facerii, ea aducând pe lume, la clinica Tribunalului Bucureşti, un făt durduliu, alăptat pentru început de câteva doici cu juma’ de normă la Secu.

- Alături,  priviţi – va continua ghidul -, se află un alt exponat curios: PNG, singurul partid adus pe lume de o echipă de futbol, „Steaua”. Dar echipa de futbol fiind totuşi o formă primitivă de viaţă, nu se poate vorbi de naştere, ci de clocire şi înmugurire. Mai precis, „Steaua” Bucureşti a clocit popularitatea patronului Gigi Becali, din care popularitate a găsit de cuviinţă să înmugurească PNG.

Turiştii, în special cei japonezi, vor face fotografii, vor trage pe camerele video. Apoi, vor părăsi încăperea în grabă. Căci mirosul de formol e totuşi insuportabil.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului În Bucureşti, peste 100 de ani.

Comentarii