În cartea cu atât de multe volume a istoriei, este loc pentru toţi eroii. Unii stau boiereşte la clasa întâi, lăbărţaţi pe câte două locuri, în timp ce alţii sunt îngrămădiţi ca sardinele, la clasa a treia. Intră în istorie şi eroii pozitivi, dar sunt primiţi şi cei malefici. Dacă ne gândim oleacă mai profund, fără ăia negativi, nici n-ar avea cu cine-şi măsura puterile eroii pozitivi.
Unul dintre maleficii de anvergură din istorie este şi Nikita Hruşciov, sângerosul lider sovietic, care i-a succedat lui Stalin.
Hruşciov a rămas în istorie pentru un gest de-al său de-un grobianism care a făcut înconjurul lumii. La una din discuţiile mai aprinse din plenul Naţiunilor Unite, furios pe-un vorbitor şi lămurit de ineficacitatea cuvintelor, s-a descălţat şi a bătut cu pantoful în masă. Mai convingător de-atâta nu putea fi decât să-şi dea jos şi şoseta, eventual şi chiloţii, dar se vede că s-a abţinut.
Însă omul – un bădăran fără scrupule, în majoritatea timpului – avea momentele lui de sclipire. Cugetările sale sunt încântătoare, prin cinismul lor atemporal. Observa Hruşciov, la un moment dat, că „oamenii politici sunt la fel. Ei sunt capabili să promită că vor ridica poduri, chiar şi acolo unde nu există râuri.”
Henry Kissinger, laureat un pic abuziv al premiului Nobel pentru pace, completează portretul politicianului universal, sesizând că „puterea este afrodisiacul fundamental.”
Oamenii politici de mare anvergură cunosc foarte bine acest adevăr, ei răsfăţându-se cu dame de nivel naţional, chiar mondial. Cei de la nivel mai jos folosesc şi ei afrodisiacul politic, că n-or fi proşti. Iată că un primar dintr-un sat din Vaslui, deloc împiedicat de cei 76 de ani trecuţi în buletin, se bucură din plin de frumoasele preludiate cu puterea câştigată prin vot. Una dintre victimele alegătoare ale iubăreţului a declarat presei: „M-am trezit cu primarul băgat între picioarele mele.”
Săraca femeie! Se mai îndoieşte cineva că puterea este cel mai eficace afrodisiac?
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.