Narcis SIRETEANU

Mi-am pus şi eu, ca fiecare om simplu, întrebarea: dacă ar fi să-l portretizez pe românul de succes al acestui ultim sfert de secol, oare ce cuvinte aş folosi? Cum l-aş zugrăvi pe câştigătorul concursului “Primul pentru România”, pe cel care ne-a înfulecat tinereţile, plescăind de plăcere, fiindcă el mestecă sfidător, doar cu gura deschisă? De-o viaţă, ne ciocnim de el la tot pasul, dar cum îl recunoaştem, ca să ştim să-l salutăm respectuos?

Să nu pierdem însă timpul: iată în continuare descrierea românului de mare succes.

Românul de succes este cel care a încercat să se vindece de complexele intelectuale cumpărându-şi o diplomă universitară, vreo trei masterate şi cel puţin un doctorat. În paralel, el a încercat să se vindece de complexele fizice cuplându-se cu toate bunăciunile disponibile pe piaţa liberă a sexului.

Românul de high class se plimbă cu limuzine sfidătoare - zeiţe pe patru roţi, valorând peste 50.000 de euro bucata - uitând că roţile lor au de-a face cu aceleaşi carenţe ale asfaltului ca rablele pe care le conduce prostimea.

Românul de primă mână fură de aici, din ţara lui, ca să cheltuiască la Roma, Paris şi Viena, acolo unde verbul “a cheltui” capătă rezonanţă.

Românul premiant e mândru că face parte dintr-un club de elită. Acesta este un serviciu secret cu greutate – SRI, SIE, FSB, CIA, Mossad – şi/sau un club discret, o mică masonerie, ceva de genul ăsta, deşi el este la origine un ţigănuş oarecare, din satul Stolniceni-Prăjescu.

“Cu banul în cont şi cu sufletul în rai”, aceasta este credinţa de bază a românului cu două sau mai multe perechi de boaşe. De aceea, el foloseşte o parte din banii pe care-i delapidează ca să ridice biserici. Te salută doar cu ”Doamne ajută” şi respectă cu stricteţe toate posturile creştineşti, pentru a avea garanţia că ajunge în lojile raiului.

Acolo unde, cică, sunt nişte oportunităţi de afaceri pe care nici un om cu scaun la cap nu-şi permite să le rateze.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.