„Fanfara oraşului”
„Acum un an, la iniţiativa d-lui inginer Leviţchi, a luat fiinţă fanfara oraşului. Ştim cu toţii cu ce scepticism, şi uneori indiferenţă, sunt privite atari îndrăzneţe iniţiative. Cu toate acestea, dat fiind idealismul iniţiatorului, dragostea de muzică a celor ce aveau să realizeze fanfara, cât şi înţelegerea primarului de atunci, d-l N. Caba, şi a urmaşului de acum, Dl. Doroftei, oraşul nostru stă în fruntea celorlalte capitale de judeţ bucovinene şi în această privinţă...Dar aceste lăudabile străduinţe merită o mai multă încurajare şi apreciere din partea publicului sucevean. Fanfara oraşului le aşteaptă din partea tuturor...”.
„Suceava”, Anul II, Nr. 23, Februarie 1936.
„Paralizie generală”
„Ţara a ajuns la îndemâna diletanţilor cu pretenţii. Este ca şi cum ai da un bolnav de cancer în stadiul terminal pe mâna unei cosmeticiene care promite că îl va vindeca. Toţi ştiu că e imposibil, dar nimănui, dintre cei cu putere, nu pare să-i pese. Din cauza schimbării neîntrerupte a legilor şi a înlocuirii alor noştri cu ai lor, din cauza disoluţiei oricărei autorităţi, s-a ajuns la un fel de paralizie generală. Suportăm orice şi, din păcate, de prea multă vreme. Facem ceea ce trebuie atunci când nu mai există nici o altă soluţie şi, mai ales, forţaţi de împrejurări. Iar la noi, cum observa mareşalul Moltke încă la sfârşitul secolului XIX, <orice om bine îmbrăcat impune românului, care-l crede îndreptăţit să-i ceară un serviciu şi să-i dea ordine>. Darămite dacă este tocmai de la Bruxelles sau din partea Marelui Licurici!”.
„Cultura”, Serie nouă, Anul IV, Nr. 7 (211), joi 17 februarie 2009.