Mircea Radu IACOBAN

Un medic ieşean octogenar, basarabean de origine, trimite în librării o nouă carte din colecţia „Ginta Latină”: „Românii din Ucraina” (Ed. PIM, 2012). Cu câteva luni înainte semnase, în aceeaşi colecţie, o altă cercetare, înrudită tematic – „Refugiaţii basarabeni, apostoli ai neamului românesc” (Ed. PIM, 2011). Demnă de toată stima şi preţuirea truda bătrânului medic, al cărui nume nu-i adunat pe-o carte-două, ci pe câteva zeci (unele, scrise în colaborare). Este autor al lucrărilor „Istroromânii” (1998), „Românii de la nord de Tisa” (2001), „Dincolo de neguri e patria mea” (2001), „Permanenţa Basarabiei româneşti” (2005), „Aromânii din Albania” (2009), „Spre unitate naţională prin integrare europeană” (2009), „Românii din Timocul  sârbesc”(2010). Simpla parcurgere a acestei liste de titluri, mult abreviată, pune în evidenţă preocuparea statornică a lui Vlad Bejan pentru tema românismului, precum şi ţinuta militantă a acestor scrieri ce includ inevitabilul sâmbure polemic. Fie, câteodată, numai în subtext.

Mă-ntreb cum ar fi arătat cartea „Românii din Ucraina”, dacă doctorul Bejan ar fi avut la îndemână infama apariţie „Moldovenii din Ucraina”, datorată bietului Vasile Stati, cel mai nevolnic, dar şi mai nemernic promotor al moldovenismului primitiv. Cum se ştie, Stati este autorul absurdului „Dicţionar moldo-român”, recent apărut la Chişinău într-o nouă ediţie – culmea, la tipografia Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova! – şi susţine până-n pânzele albe teoria existenţei unei limbi şi a unui popor aparte faţă de română şi România – moldovenii, naţie ce vorbeşte o limbă diferită! (L-am întrebat pe Stati de şapte ori: eu unul, născut şi trăitor la Iaşi, profesor de limba română, ce-s? Într-un târziu am aflat că-s moldovan şi că vorbesc limba moldovenească! Nici într-un caz român!).

Cărţile lui Stati necirculând la noi – ceea ce-i şi bine, şi rău, fiindcă enormităţile înşirate s-ar cuveni cunoscute direct de la sursă, în toată inepta lor splendoare – Vlad Bejan nu le menţionează în bibliografia volumului nou-apărut. Amândoi autorii (să mă ierte ieşeanul că-l aşez într-un vizavi  necesar demonstraţiei cu pramatia de Stati) discută, de fapt, aceeaşi temă, fiindcă moldovenii din Ucraina sunt... românii din Ucraina, chiar dacă în statistici şi recensăminte unii încurcă cetăţenia cu naţia. Amândoi autorii vin cu argumente de ordin istoric, lingvistic, etnografic, înserează în text tabele menite să le susţină afirmaţiile, şi – aici e aici! – este cât se poate de evident că Stati selectează doar datele care-i convin. Nici unul dintre tabelele publicate de Vlad Bejan nu figurează în cartea lui Stati, unde sunt alese cu grijă situaţii, perioade şi zone în care recensămintele ar susţine ideea că „Republica Moldova e-o ţară înconjurată de moldoveni”. Parcă Iorga, care-i pastişat, spunea altfel: „România este singura ţară din lume înconjurată de români”. Între Iorga şi Stati, îl prefer pe Iorga...

Cărţile citite în paralel arată de la o poştă cum pseudo-argumentele lui Stati pur şi simplu se volatilizează unul câte unul, deşi Bejan n-a intenţionat o replică – de altfel, imposibilă fără cunoaşterea strădaniilor preopinentului. Pretenţioasa ţinută ştiinţifică pe care încearcă s-o afişeze Stati nu caracterizează şi textul autorului ieşean, ce-şi permite un ton degajat şi o tratare mai adecvată aşteptărilor publicului căruia îi este destinat. Postatele de trimiteri savante în subsolul paginii şi bibliografia nesfârşită (la Stati) degeaba-s, dacă-s puse să slujească o teorie evident aberantă. De reproşat lui Vlad Bejan ar fi altceva: amândouă cărţile lui pot candida pentru includerea în Guiness Book la capitolul „culmea greşelilor de corectură”. N-am mai întâlnit niciodată un text cules atât de aproximativ şi corectat atât de... deloc! Probabil că octogenarul autor, care-şi plăteşte singur cheltuielile tiparului, obişnuieşte să-şi asume şi ipostaza de corector. Ori, se ştie, autorul este totdeauna cel mai nefericit revizor pentru propriul text... Dincolo de această măruntă (totuşi) observaţie, să notăm şi substratul politic al disputei... de la distanţă şi peste ani.

Vlad Bejan: „Nivelul demografic la care se situează românii din Ucraina este temeiul de a se acorda românilor drepturi democratice egale cu ale majorităţii ucrainene.” Scop pe care Stati nu şi-l asumă, el militând pentru „drepturile moldovenilor la nume, la conştiinţă lingvistică, demascarea neîntreruptelor încercări de a dispreţui tot ce ţine de numele Moldova şi naţiunea moldovenească.” Care dispreţ, bre, de unde şi până unde dispreţ! Aferim!