Senatorul PSD Cătălin Voicu a susținut, luni, într-o intervenție la Antena 3, că interceptările din dosarul său „sunt selectate, este umblat pe ele, iar textul nu este redat în integralitate” și că discuția cu omul de afaceri Costel Cășuneanu, în care se foloseau noțiuni medicale, nu era codată.
Voicu a respins interpretările potrivit cărora discuția cu omul de afaceri în care se făceau referiri la sistemul medical ar fi fost purtată într-un cod.
„Domnul Cășuneanu a apelat la mine pentru că în lumea medicală am foarte multe cunoștințe (…) Dânsul poate fi regăsit în documentele medicale și nu e niciun cod și niciun fel de sistem de codare, așa cum se interpretează”, a spus el, menționând că îl cunoaște de mai mulți ani pe omul de afaceri și, fiind un prieten, i-a recomandat mai multe persoane din lumea medicală, pentru probleme de sănătate pe care le avea.
El a exclus posibilitatea ca termenii de „medic” sau „tratament” întâlniți în discuția respectivă să desemneze un judecător sau șpagă.
„În momentul în care vrei să iei șpaga, nici măcar nu codezi și nu discuți pe telefon lucrurile astea. Era vorba de un simplu împrumut, trebuia sa ajut pe cineva care era într-o situație disperată cu niște cecuri la plată și asta a fost tot”, a susținut Cătălin Voicu.
„În ceea ce mă privește, eu aceste interceptări voi demonstra la vremea respectivă că sunt selectate, este umblat pe ele, iar textul nu este redat în integralitate”, a mai spus senatorul PSD.
Cătălin Vociu a afirmat totodată că marți va merge „cu toată deschiderea” la audierile din Comisia juridică a Senatului”. Întrebat dacă permite accesul presei la această ședință, Voicu a spus că nu are nimic împotrivă.
Conform referatului prin care DNA solicită avizul Senatului pentru a cere arestarea lui Voicu, obținut de MEDIAFAX, senatorul discută, în 11 septembrie 2009, cu omul de afaceri Costel Cășuneanu, căruia îi cere împrumut două sute de mii de euro, invocând „o datorie de plătit la cineva” și „altceva de achiziționat”.
Încă de la debutul convorbirii, purtată de senator de la un alt număr de telefon decât cel primit de la Senat, Voicu îi comunică lui Cășuneanu, conform transcriptului făcut de procurori, că „băieții ăștia (cei care interceptează convorbirile, n.r.) au tehnică veche”.
„Săracii!”, continuă senatorul, după care afirmă că „ei au început să se sperie, pentru că toate interceptările se fac fără mandat”.
Voicu ajunge chiar să transmită un mesaj de amenințare către cei care interceptează convorbirea pe care o poartă cu Cășuneanu, spunându-i omului de afaceri: „Și eu le-am transmis pe toate căile și le transmit și pe această cale, încă o dată, că tot ce înseamnă pe lângă lege înseamnă loc marcat cu cretă la pușcărie”.
La finalul acestei convorbiri, Voicu îi spune lui Cășuneanu că este „un om serios” și îl asigură pe omul de afaceri că „acest transcript domnul Băsescu nu-l mai primește de data asta”.
„Deci, dacă vă spun treaba asta, înseamnă că știu ce spun, da?”, îi mai spune Voicu lui Cășuneanu, care nu marșează la subiectul vizându-l pe șeful statului și revine la problema împrumutului, promițându-i senatorului că va da câteva telefoane pentru a aranja să-i parvină suma cerută.
Pe de altă parte, din documentul procurorilor reiese că Voicu folosește limbaj codat pentru a discuta, susțin procurorii, despre intervențiile sale pe lângă reprezentanți ai autorităților statului. Multe dintre discuțiile telefonice ale lui Voicu încep cu precizarea „Vorbesc să înțelegeți dumneavoastră”, urmată de mutarea discuției în diferite registre: fie medical, fie academic.
De exemplu, atunci când discută cu Cășuneanu despre dosarul omului de afaceri de la instanța supremă, Voicu se referă, spun procurorii, la caz ca la un pacient care trebuie tratat. Astfel, interpretată în cheia DNA, conversația din 3 septembrie dintre Voicu și Cășuneanu arată că judecătorul Costiniu ar fi „domnul doctor”, dosarul ar fi „băiatul” bolnav” iar intervenția în soluționarea favorabilă a cauzei pentru omul de afaceri ar fi „procedura medicală”.
Astfel, în 15 iulie 2009 Voicu îl anunță pe Cășuneanu că „hârtiile medicale” – despre care procurorii susțin că ar însemna o cerere procedurală ce viza schimbarea unui termen – trimise de „domnul doctor” al său – avocatul, potrivit procurorilor – vor fi discutate în 30 iulie.
„O să-l anunțe băiatul că are primă întrevedere cu domnii ca să stabilească tratamentul, tot, tot, tot… chiar în cadru oficial, la spital vor fi chemați”, îi spune Voicu lui Cășuneanu, adăugând că restul „e foarte bine”.
„Am înțeles că diagnosticul e foarte bun și nu-i rău, deci n-a fost cancer nici într-un caz”, continuă Voicu.
Discuția continuă în aceeași termeni și în 17 septembrie 2009, Voicu discutând cu Cășuneanu și spunându-i că în 14 octombrie merg „la doctor” și „e rezolvat”. În 14 octombrie urma să se judece recursul înaintat de Cășuneanu față de o decizie a unei instanțe inferioare care îi respinsese contestația unei licitații. Voicu îi mai spune, cu aceeași ocazie, că „s-a ocupat” de domnul doctor mai devreme în aceeași dimineață, senatorul având o întrevedere cu judecătorul Costiniu.
În 14 octombrie, Voicu îl sună pe Costiniu și încearcă să afle mai multe despre amânarea dispusă de complet pentru pronunțarea unei decizii în procesul care-l interesa pe Cășuneanu.
„Ce-a zis doamna profesoară? Pe studentul ăla îl notează săptămâna viitoare? A rămas să analizeze dânsa, nu?”, în întreabă Voicu pe Costiniu, primind de la acesta asigurări că totul este „foarte bine”.
„Dacă era rău, era azi”, îi mai spune Costiniu lui Voicu, potrivit referatului procurorilor.
Într-o altă discuție, Voicu îl întreabă din nou pe Costiniu despre dosar, informându-l pe judecător că i-a dat „la omul acela” vestea cea bună. Ulterior, senatorul îl asigură pe Cășuneanu că „Sfânta Parascheva a îndepărtat răul care încerca cineva să-l facă” și că „a rămas în discuție tratamentul de o săptămână”, după care vorbește din nou cu judecătorul și-l întreabă dacă „vestea cea bună” pe care i-a dat-o omului „e certă”, dacă „diagnosticul e cert”, primind asigurări că așa este.
În 28 octombrie, Voicu îi spune lui Cășuneanu că „întotdeauna într-o… diagnostic, când zice «admite soluția medicală» (aluzie la modul de pronunțare a sentințelor judecătorești în fază de apel sau recurs, n.r.), acesta este lucru mare” și că „restul e procedură”.
