În urmă cu 45 de ani, Suceava era gazdă pentru un important lider mondial. La începutul lunii iunie 1973, șahul Iranului și soția acestuia, împărăteasa Farah, au petrecut ore bune în județ. Vizita a fost efectuată în contextul relațiilor foarte bune pe care România socialistă condusă de soții Nicolae și Elena Ceaușescu le avea cu diverse țări din Orient. Iar între Iran și România exista un intens schimb de bunuri și mărfuri, dar se derulau și numeroase proiecte comune. Printre obiectivele vizitate de șah a fost și Combinatul de Celuloză și Hârtie (CCH), actualmente AMBRO. Nu a fost o oprire întâmplătoare, iar presa locală de la acea vreme, „Zori Noi” în speță, a explicat și motivele pentru care oaspeții au pășit în această întreprindere.
De altfel, singurul ziar de la acea vreme din județ saluta în felul următor vizita oaspeților: „Bun venit Majestății Sale Imperiale șahinșahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, în județul Suceava!”.
Cu elicopterul și mașina prin județ și o primire în municipiul Suceava cu mii de oameni
Faptul că a fost vorba de o vizită comună, a celor doi șefi de state, a făcut ca presa să acorde o atenție deosebită evenimentului. Vizita a avut mai multe etape. După primirea la aeroportul din Salcea, oaspeții au poposit la Sucevița, la mănăstirea de aici, iar mai departe au vizitat alte două lăcașuri de cult celebre, Moldovița și Voroneț. De aici, s-a plecat cu elicopterele în județul Neamț, pentru ca mai apoi, tot pe calea aerului, să se revină la Suceava, pe stadion.
Mașinile cu familia imperială iraniană și cu soții Ceaușescu au ajuns în centrul municipiului Suceava, unde erau adunați (cei mai mulți cu sarcină de partid) mii de oameni. În urma unui spectacol oferit oaspeților în Casa de Cultură din Suceava a urmat o scurtă baie de mulțime, iar mai apoi o vizită la Combinatul de Celuloză și Hârtie CCH și defunctul Combinat de Prelucrare a Lemnului (CPL), ulterior Mobstrat.
Cam acestea au fost reperele vizitei, una dintre cele mai importante derulate în județul Suceava de-a lungul timpului.
„Locuitorii acestor meleaguri întâmpină cu căldură și tradițională ospitalitate pe cel mai înalt reprezentant al poporului iranian”
Folosindu-mă de citate ample din „Zori Noi” am să vă introduc în culisele acestei vizite. Firește, atât cât le-a fost permis oamenilor de presă de atunci să relateze, pentru că nu trebuie uitat că în acea perioadă cenzura își făcea treaba foarte bine, mai ales când era vorba de „tovarășul Nicolae Ceaușescu” și acțiunile sale.
Nu trebuie să mire pe nimeni ploaia de epitete și metafore, dar și o serie de clișee, mai ales când vine vorba de modul în care populația, „clasa muncitoare” și „țăranii cooperatorii”, îi percepea pe soții Ceaușescu.
Despre acest eveniment s-a scris atât în ziua de sâmbătă, 2 iunie 1973, cât și în ediția de duminică, 3 iunie 1973. Iată cum era anunțată această vizită: „Locuitorii acestor meleaguri întâmpină cu căldură și tradițională ospitalitate pe cel mai înalt reprezentant al poporului iranian, văzînd în vizita pe care o face pe pămîntul României, expresia bunelor relații dintre cele două țări, care au cunoscut o continuă ascensiune, pe multiple planuri. Președintele Nicolae Ceaușescu și Majestatea Sa Imperială șahinșahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, au făcut o vizită în județele Suceava și Neamț”.
Sosirea și drumul „solilor poporului iranian prieten”
Coloana oficială a fost preluată încă de la sosirea în județ, iar în presa de atunci este descris acest moment. „În această dimineață de iunie, aeroportul Salcea din apropierea Sucevei era frumos împodobit. În adierea timidă a unui vînt de primăvară flutură drapelele de stat ale celor două țări. O gardă militară prezintă onorul. Președintele Consiliului de Stat și suveranul iranian trec în revistă garda de onoare. În aclamațiile mulțimii, cei doi șefi de stat, precum și tovarășa Elena Ceaușescu și împărăteasa Iranului, iau loc în mașinile oficiale escortate de motocicliști. Coloana oficială străbate partea de nord a municipiului Suceava, care trăiește cu bucurie și emoție această zi deosebită. Populația face gesturi prietenești, flutură buchete de flori și eșarfe multicolore, formații de artiști amatori prezintă, cu măiestrie, dansuri din bogatul folclor local”, scria „Zori Noi”.
Din materialul de presă nu lipsește nici prezentarea localităților prin care coloana oficială a trecut până la prima oprire, Mănăstirea Sucevița. Firește, la loc de frunte este entuziasmul populației pentru această vizită, un entuziasm fabricat în mare parte.
„Se trece în continuare prin satele Dărmănești, Milișăuți, Bădeuți. În semn de aleasă ospitalitate, în pridvoarele caselor, la porți, sunt prinse lăicere moldovenești. Țăranii cooperatori au ieșit să ureze, din toată inima, bun venit conducătorului statului nostru, solilor poporului iranian prieten. Urmează orașul Rădăuți, veche așezare bucovineană, unde se află biserica Bogdana, ctitorie ce poartă numele descălecătorului Moldovei, Bogdan I, și unde se odihnesc osemintele mușatinilor, primii voievozi moldoveni și strămoși ai lui Ștefan cel Mare. La intrarea în Sucevița își face apariția o ceată de călăreți, care însoțesc coloana oficială până la porțile renumitului monument istoric și de artă – mînăstirea Sucevița, primul obiectiv al vizitei. Aici se află adunată aproape întreaga suflare a comunei. Pe toți i-a reunit dorința de a saluta, de a-i primi cu căldură pe înalții oaspeți. Din coșuri frumos împletite, tinere fete oferă trandafiri roșii”, se arată în materialul dedicat vizitei șahului Iranului în județul Suceava.
Cuvântarea mitropolitului Moldovei și Sucevei, Justin Moisescu
Cum era obiceiul, care văd că se păstrează într-o proporție destul de mare și astăzi, la fața locului sunt aduși nu doar muncitori și țărani, ci și oameni cu funcții importante. Iar la Mănăstirea Sucevița cine putea fi mai potrivit pentru a lua cuvântul decât mitropolitul Moldovei și Sucevei de la acea vreme, Iustin Moisescu. Poate și acesta este un semn că Nicolae Ceaușescu nu a fost împotriva religiei în totalitate.
Iată ce a spus mitropolitul Iustin Moisescu cu ocazia vizitei lui Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr: „Mînăstirea trăiește un moment rar din viața ei. Vizita dumneavoastră șahinșahul Iranului, mare prieten al poporului român și al președintelui Nicolae Ceaușescu, ctitor al României moderne, este un eveniment istoric. Vechiul nostru așezămînt de artă și istorie românească, acest leagăn al culturii moldovenești, vă primește cu sentimente de dragoste și respect”.
Mai departe aflăm că „solii poporului iranian admiră murale, realizate de meșteri anonimi, bogăția motivelor, policromia lor, în care predomină verdele, aidoma pădurilor seculare din jur. Înainte de plecare, Maiestățile Lor Imperiale semnează în Cartea de onoare”.
„Încrucișîndu-și tulnicele în chip de arcadă, deasupra drumului, 50 de buciumași vestesc intrarea oaspeților”
Odată finalizată vizita la Sucevița se pleacă spre o altă mănăstire vestită din Bucovina: Moldovița. Aici avem parte de o altă secvență cunoscută și aplicată și astăzi cu diferite ocazii.
„De la Sucevița, coloana oficială se îndreaptă spre Vatra Moldoviței, pe un pitoresc traseu montan, traversînd Obcinile Bucovinei. Sosirea la Mînăstirea Moldovița este marcată de un moment emoționant. Încrucișîndu-și tulnicele în chip de arcadă, deasupra drumului, 50 de buciumași vestesc intrarea oaspeților, iar de departe răzbat chemări prelungi de corn de vînătoare. Ridicată în vremea domnitorului Petru Rareș și restaurată în anii din urmă, mînăstirea impresionează pe oaspeți prin masivitatea zidurilor exterioare, adevărate ziduri de cetate, care a jucat un rol important în străjuirea și apărarea Moldovei, prin frumusețea și valoarea decorațiilor murale. Aceeași școală de talentați zugravi se face simțită și aici în măiestria și execuția operelor picturale. În amintirea vizitei făcute, șahinșahul Aryarmehr și împărăteasa Iranului semnează în Cartea de onoare”, scria „Zori Noi” în ediția din 3 iunie 1973.
„Înalților oaspeți le sînt oferite în dar, în semn de aducere aminte, vase de ceramică neagră, obiecte de artă populară”
Ultima mănăstire vizitată în acest periplu este cea de la Voroneț. Și aici totul a fost pregătit ca la carte de cei care s-au ocupat de detaliile vizitei.
„Ca pretutindeni, pe parcursul vizitei asistăm la aceeași manifestare de stimă și bucurie pentru cei doi șefi de stat. În umbra arborilor falnici și seculari se aliniază șiruri de bătrîni și copii. Corul bărbătesc al Căminului Cultural din Pojorîta face să răsune vechiul cîntec «În țara mîndră a fagilor», de Ciprian Porumbescu, expresie a vredniciei și statorniciei oamenilor de pe aceste plaiuri. Formații de artiști amatori dau viață unor tradiții și datini tradiționale. Mînăstirea Voroneț se ivește dintre dealuri împădurite. Faima acestei autentice perle a Moldovei de nord se datorează în mare măsură frescelor exterioare, creație a acelorași meșteri anonimi, și care constituie o culme a picturii murale din Evul Mediu românesc. Solii poporului iranian admiră celebrul albastru de Voroneț, cunoscut astăzi în toată lumea. Și aici, ca și la mînăstirile Sucevița și Moldovița, înalților oaspeți le sînt oferite în dar, în semn de aducere aminte, vase de ceramică neagră, obiecte de artă populară realizate de creatorii populari de pe aceste locuri, care continuă cu strălucire tradițiile folclorului sucevean”, mai aflăm din singurul ziar județean care apărea în urmă cu 45 de ani.
„Flancată de halebardieri și arcași, coloana se îndreaptă spre reședința unde are loc dejunul”
De la Voroneț se pleacă cu elicopterele spre Bicaz, unde printre altele este vizitat barajul lacului de acumulare. La finalul vizitei din județul Neamț, Nicolae Ceaușescu și șahul Iranului se întorc, tot pe calea aerului, la Suceava, unde aterizează pe stadion, „care freamătă de lume”.
„Au venit aici mii de localnici, cu flori și stegulețe, animați de dorința de a saluta, încă o dată, cu deosebită căldură pe conducătorii României și Iranului. Ei aclamă îndelung pentru întărirea pe mai departe a prieteniei dintre cele două țări și popoare. Se pleacă apoi cu mașinile spre centrul municipiului. Populația continuă să inunde marile artere, întîmpină cu același entuziasm pe înalții oaspeți pe care i-a primit din primele clipe ale sosirii în urbea lor. Flancată de halebardieri și arcași, coloana se îndreaptă spre reședința unde are loc dejunul oferit în onoarea președintelui Nicolae Ceaușescu, a tovarășei Elena Ceaușescu, a Maiestăților Lor Imperiale. În timpul dejunului, cei doi șefi de stat, precum și tovarășa Elena Ceaușescu și împărăteasa Farah se întrețin cu cordialitate”, este descrierea sosirii în municipiul Suceava și a dineului reprezentanților celor două state.
„Președintele Nicolae Ceaușescu și șahinșahul Aryamehr ies în balconul casei de cultură, răspunzînd cu cordialitate gesturilor de caldă simpatie ale mulțimii”
După-amiază, Nicolae Ceaușescu și șahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr asistă la Casa de Cultură la un spectacol de gală oferit de artiștii suceveni. Iată ce au avut în „meniu” cei doi șefi de stat: „Programul, care a cuprins reprezentative cîntece și dansuri din diferite regiuni ale țării, oferă o imagine sugestivă a bogăției, originalității și frumuseții folclorului românesc. Solilor poporului iranian li se rezervă o plăcută surpriză: vechi melodii persane, dansuri de pe meleagurile patriei lor.
La sfîrșitul spectacolului, președintele Nicolae Ceaușescu și tovarășa Elena Ceaușescu, Maiestățile Lor Imperiale, șahinșahul Aryamehr și împărăteasa Farah, oferă artiștilor, în semn de prețuire, flori.
Spectacolul, de fapt, nu s-a terminat. El continuă în piața din fața lăcașului de cultură, devenită acum o uriașă scenă. Sucevenii își manifestă deschis și sincer bucuria de a primi din nou în mijlocul lor pe președintele Nicolae Ceaușescu, de a avea ca oaspete pe șahinșahul Aryamehr, de a trăi această zi deosebită pentru relațiile româno-iraniene. Sute de artiști amatori se prind în horă. Copii cu margarete în mînă se strîng în jurul unei imense flori de trandafir, din ale cărei petale se înalță, ca un simbol al prieteniei româno-iraniene, stemele celor două țări. Stoluri de porumbei și nenumărate baloane purtînd însemnele «Pace» se ridică în văzduh, semnificînd năzuința popoarelor noastre spre destindere, înțelegere și colaborare. Președintele Nicolae Ceaușescu și șahinșahul Aryamehr ies în balconul casei de cultură, răspunzînd cu cordialitate gesturilor de caldă simpatie ale mulțimii”, se arată în cuprinsul materialului de presă din 1973.
Vizita la Combinatul de Celuloză și Hârtie
Ultima parte a vizitei în județ a cuprins zona industrială Burdujeni, iar prima oprire a fost la Combinatul de Celuloză și Hârtie din Suceava.
Aici, delegația este întâmpinată de Vasile Patilineț, ministrul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții, Nicolae Turtureanu, directorul combinatului, dar și „de numeroși muncitori, tehnicieni și ingineri ai acestei puternice cetăți a industriei sucevene”.
Oaspeții află un scurt istoric al întreprinderii, care sună cam așa: „Intrată în funcțiune în anul 1962, această unitate industrială și-a sporit continuu capacitățile de producție, realizînd în prezent o gamă variată de hîrtie, care se exportă în 32 de țări, printre ele un loc important ocupîndu-l Iranul.
Gazdele informează că, în lumina indicațiilor date de tovarășul Nicolae Ceaușescu, colectivul de aici a întreprins măsuri eficiente pentru folosirea rațională a utilajelor și gospodărirea mai judicioasă a spațiilor de producție. Astfel capacitatea productivă a crescut cu 34 la sută, iar parametrii inițiali au fost atinși încă din anul 1971. Cercetătorii combinatului sunt preocupați în a găsi noi soluții privind valorificarea superioară a materiilor prime și îndeosebi a masei lemnoase. Recent s-a aplicat, de pildă, un studiu vizînd creșterea randamentului de transformare a lemnului în celuloză, care se va finaliza cu economisirea, pînă la sfîrșitul acestui an, a cel puțin 10.000 mc lemn de rășinoase”.
Tot de aici, aflăm și de ce s-a optat pentru o vizită la CCH, mai exact din rațiuni practice și de colaborare.
„Se prezintă macheta unității industriale care are o semnificație deosebită în planul cooperării economice româno-iraniene. Este vorba de combinatul de industrializare a lemnului ce se construiește în Iran de Întreprinderea noastră «Forexim» și o întreprindere din țara prietenă, «Neka-CUB». Șahinșahul Aryamehr urmărește cu atenție explicațiile care se dau privind mersul construcției, interesîndu-se de modul în care combinatul se va dezvolta în anii viitori”, ne povestesc jurnaliștii care au putut scrie despre acest eveniment.
„Sucevenii și-au luat un călduros rămas bun de la înalții oaspeți, conducîndu-i la plecare cu aceeași simpatie”
De la CCH se trece și peste drum, la fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului, devenit după evenimentele din 1989 Mobstrat, în locul în care astăzi funcționează Shopping City Suceava. Despre episodul CPL aflăm tot din „Zori Noi”: „Folosirea ingenioasă de către suceveni a resurselor lemnoase nu se oprește însă aici. Mărturie în acest sens este combinatul de prelucrare a lemnului, care se vizitează în continuare. El reunește șapte fabrici, dotate cu tehnică modernă, cu utilaje de mare productivitate. Aici se produc plăci fibrolemnoase, placaje, plăci înnobilate, parchete și, în primul rînd, mobilă, la nivelul celor mai înalte exigențe funcționale și tehnice, care sînt admirate în cadrul unei expoziții. Directorul Întreprinderii forestiere de exploatare și transport Suceava, Vasile Sava, își exprimă satisfacția pentru că o întreprindere similară se construiește la Neka, în Iran, în cadrul conlucrării economice între țările noastre”.
Cu acest episod, vizita șahului Iranului în Suceava s-a încheiat. Și această secvență este prezentată în stilul perioadei comuniste: „Sucevenii și-au luat un călduros rămas bun de la înalții oaspeți, conducîndu-i la plecare cu aceeași simpatie, cu aceeași stimă și considerație”.
Martori la evenimentul de acum 45 de ani
Martor direct la vizita efectuată la CCH a fost Ioan Cușnir, fost prefect al județului Suceava după 1989. Acesta a avut onoarea să-i fie prezentat șahului și spune că a fost impresionat de modul în care s-au comportat oaspeții străini.
„Știu că a fost pregătită minuțios această vizită și s-au vizitat două secții din CCH. Unul din motivele vizitei la această întreprindere a fost exportul de producție de celuloză și hârtie către Iran. Nu puteam să nu remarc și prezența încântătoare a împărătesei Farah, una dintre cele mai frumoase femei”, și-a amintit Ioan Cușnir.
Și alți martori ai acestei vizite au amintiri încă vii despre acest eveniment. Radu Lupașcu, care la acea vreme avea 10 ani, povestește că a fost adus pe strada pe care a trecut coloana oficială alături de toți ceilalți copii din școală.
„Am primit stegulețe ale Iranului și României și le-am fluturat și ni s-a spus să strigăm «Ura, ura». Mi-a sărit în ochi mașina cu care circulau cei doi șefi de stat și din care salutau mulțimea. Mai târziu am aflat că era vorba de o mașină americană, un Cadillac”, a spus Radu Lupașcu.
Șahul Pahlavi Reza a fost îndepărtat de la conducerea Iranului câțiva ani mai târziu
Pentru șahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr avea să se apropie însă finalul carierei de conducător al Iranului. Câțiva ani mai târziu, în 1978, avea să izbucnească revoluția islamică.
Inițial, mișcarea revoluționară a fost pașnică și toți cei implicați, comuniști, naționaliști, liberali și forțele religioase au avut un singur scop: demiterea șahului. Mohammad Reza Pahlavi a domnit în Iran 25 de ani, susținut de SUA. Pe plan intern era văzut ca un dictator, într-o țară în care milioane de iranieni din zonele rurale trăiau sub limita sărăciei, în timp ce o mică elită din preajma șahului se îmbogățise. Pe 1 februarie 1979, ayatolahul Khomeini s-a întors din pribegie, ceea ce a însemnat trecerea Iranului la islam, formă de guvernare care se menține și în prezent.
Plecat în exil pe 11 februarie 1979, șahul a ajuns în cele din urmă în Egipt. Grav bolnav, a murit în această țară un an mai târziu, în 1980.
