Sorin Ovidiu Vîntu a fost inițiatorul întregului demers infracțional, în ceea ce privește favorizarea lui Nicolae Popa și îngreunarea extrădării acestuia, Tribunalul București arătând în motivarea deciziei de arestare preventivă că acesta reprezintă pericol social.
Potrivit unei convorbiri telefonice din 30 octombrie 2009, rezultă clar faptul că trimiterea banilor către Nicolae Popa nu a început anul trecut, ci cu cel puțin doi ani înainte, fiind deja stabilit un „circuit” în acest sens, arată magistratul.
Pe lângă acest fapt, se adaugă și comportamentul celor trei inculpați din dosar – Sorin Ovidiu Vîntu, Alexandru Stoian și Octavian Țurcan – după începerea urmăririi penale.
„Tribunalul găsește deosebit de relevant faptul că începerea urmăririi penale și mai mult, luarea unei măsuri restrictive de libertate nu a avut nici un impact asupra atitudinii inculpaților față de normele penale și ordinea de drept, norme pe care aceștia au ales să le ignore și în continuare cu indiferență dar și vădită desconsiderație față de capacitatea organelor judiciare române de a-i trage la răspundere penală. Singurul efect al acestor măsuri a fost acela că cei trei inculpați și-au luat anumite măsuri de precauție”, arată motivarea.
Astfel, arată magistratul, s-a evidențiat pericolul social al inculpaților. În plus, datele primite de la autoritățile din Cipru au constituit un element cheie al anchetei și au dus la concluzia că aceștia reprezintă pericol social.
„Inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu a fost inițiatorul întregul demers infracțional, din acest punct de vedere periculozitatea socială a acestui inculpat reliefându-se pregnant. În ceea ce privește mobilul acestui inculpat, Tribunalul găsește deosebit de relevantă convorbirea telefonică din data de 4 ianuarie 2010, purtată de inculpatul Stoian cu o persoană necunoscută localizată în Indonezia, în cadrul căreia se transmite inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu că numitul Nicolae Popa va respecta angajamentul luat «acum nouă ani de zile», iar temerile inculpatului Sorin Ovidiu Vântu că cineva va spune ceva împotriva sa sunt neîntemeiate”, precizează magistratul.
Astfel, TMB deduce că insistențele lui Vîntu de a împiedica extrădarea lui Popa nu par altruiste.
În ceea ce-l privește pe Octavian Țurcan, tribunalul remarcă faptul că, deși nu a avut inițiativă infracțională, rolul său este esențial, în lipsa eforturilor sale activitatea infracțională neputând avea loc.
„Ca titular al conturilor ce au fost folosite în aceste transferuri (de bani – n.r.), inculpatul avea cunoștință atât de identitatea destinatarului (fapt ce este de altfel confirmat și de convorbirile telefonice purtate cu inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu) cât și de scopul acestui demers”, arată motivarea.
Văzând modalitatea implicării lui, perseverența de care a dat dovadă, modalitatea concretă în care a acționat, tribunalul apreciază că și în privința sa este îndeplinită condiția pericolului social.
Referitor la Stoian, tribunalul observă mai întâi faptul că implicarea sa în acest „proiect” ilicit a fost, în mod cert, relația sa apropiată cu Sorin Ovidiu Vîntu, dar nu în calitate de angajat, de subordonat, așa cum încearcă să susțină, ci aceea de om de încredere, calitate în care s-a implicat activ.
Acesta este acuzat că, în deplină cunoștință de cauză, a susținut activitatea infracțională a lui Sorin Ovidiu Vîntu, prin toate mijloacele ce i-au stat la îndemână.
Contestația lui SOV privind arestarea sa, judecată mâine
Contestația lui Sorin Ovidiu Vîntu privind arestarea sa se va judeca, mâine, de către Curtea de Apel București, care va decide dacă omul de afaceri va fi în continuare cercetat în arest sau în stare de libertate.
Recursul lui Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Țurcan și Alexandru Stoian se va judeca în 15 septembrie.
În timp ce cei trei inculpați cer cercetarea lor în libertate, Parchetul vrea menținerea lor în arest.
Parchetul instanței supreme susține că, prin acțiunile întreprinse în scopul zădărnicirii și îngreunării executării pedepsei a unui condamnat la 15 ani de detenție, Vîntu, Țurcan și Stoian au dovedit „nu doar perseverență infracțională accentuată, dar și ignoranță față de sistemul de justiție”.
Mai mult, afirmă procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție (PICCJ), protecția societății prin asigurarea efectivității unei hotărâri judecătorești este direct legată de stabilitatea sistemului judiciar.
Argumente care justifică arestarea preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Țurcanu și Alexandru Stoian – acuzați că l-ar fi ajutat pe Nicolae Popa să se sustragă de la executarea pedepsei cu închisoare de 15 ani – este întemeiată pe dispozițiile articolului 139, alineatele (1) și (3) raportat la dispozițiile articolului 148, litera f, Cod de procedură penală, articolul 5, punct 1, litera c, al Convenției europeană a drepturilor omului.
Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, aghiotantul său, Alexandru Stoian, și cetățeanul moldovean Octavian Țurcanu au fost arestați, în noaptea de joi spre vineri, de către Tribunalul București, pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa, fostul președinte al Gelsor, fugit din România din 2000, când a izbucnit scandalul privind prăbușierea Fondului Național de Investiții, care a condus la păgubirea a 300 de mii de investitori.
Dispozițiile articolului 139 (1) și (3) din Codul de procedură penală reglementează împrejurarea în care au intervenit motive care justifică înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă.
În cauză, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara a fost înlocuită cu măsura preventivă a reținerii, deoarece s-au schimbat temeiurile existente la momentul dispunerii acestei măsuri preventive, notează acuzarea.
„Până în prezent, au fost reținute suficiente elemente care dovedesc sprijinul acordat de inculpați pentru a zădărnicii și mai apoi pentru a îngreuna executarea pedepsei de către condamnatul Popa Nicolae, astfel încât măsura preventivă se impune a fi dispusă față de inculpați pentru motivele ce vor fi arătate”, spune sursa citată.
Sub aspectul condiției prevăzute de lege privind reținerea în sarcina inculpaților a unor fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, Parchetul susține că această condiție de legalitate este îndeplinită, în raport cu limitele pedepsei prevăzute de lege pentru faptele de favorizarea infractorului (de la trei luni la șapte ani).
Astfel, Parchetul instanței supreme susține necesitatea dispunerii măsurii arestării preventive a inculpaților, prin prisma „existenței probelor că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică” și a existenței indiciilor rezonabile că au comis infracțiunile reținute în sarcina lor.
