Viața ca timp pentru mântuire

Trăim în această lume pentru a ne mântui. Scopul existenței noastre este mântuirea. Dacă nu atingem această țintă a viețuirii noastre în această lume înseamnă că ratăm Raiul pentru care am fost creați. Nu putem trăi fără să avem ca scop dobândirea vieții veșnice prin mântuire. Pentru un creștin asumat existența din această lume este un exil temporar în care el se pregătește pentru viața netrecătoare din Împărăția lui Dumnezeu. Sensul timpului în lumea aceasta constă în înveșnicirea acestuia prin dobândirea Raiului, unde vom trăi în ziua cea nesfârșită a Învierii lui Hristos.
Viziunea creștină asupra timpului este una mistică în care vedem dincolo de timpul în care trăim, adică în vremea veșniciei din Împărăția cerurilor, unde trebuie să ajungem după viața aceasta trecătoare. Pentru a ajunge acolo este esențial să avem credință în Dumnezeu pe care s-o vădim prin faptele bune pe care le facem față de semenii noștri, în care-L vedem pe Hristos – Domnul Vieții, Întrupat pentru mântuirea noastră.
Dacă ne uităm la calendarul bisericesc vedem că zilele anului sunt binecuvântate de pomenirea sfinților care atunci s-au născut în Împărăția lui Dumnezeu. În aceste zile noi îi sărbătorim pe sfinți pentru că au trecut din această lume spre Patria cerească, unde sunt prietenii și casnicii lui Dumnezeu, însă noi nu cinstim moartea lor, ci viața veșnică la care au ajuns, unde vrem să ajungem și noi imitându-le exemplul de sfințenie. Noi nu cinstim ziua morții, ci ziua în care începe veșnicia lor din Rai, adică serbăm prin ei triumful vieții asupra morții, al sfințeniei asupra păcatului aducător de suferință și moarte.
Acum, la început de an, să ne obiectivăm existența temporară din această lume în perspectiva vieții veșnice la care suntem chemați de Hristos prin Învierea Sa, care ne-a deschis Raiul închis de păcatul lui Adam. În fiecare zi să citim viețile celor care s-au învrednicit de veșnicia Raiului, și anume sfinții, și să le urmăm exemplul pentru a ajunge la scopul vieții noastre, care este mântuirea.
Privind în fiecare zi la calendarul bisericesc și învățând din exemplul de urmare a lui Hristos al celor sărbătoriți, descoperim că el este „ecranul vieților sfințite în timp și intrate în eternitate, în viața veșnică”, după cum spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Și vom înțelege, după cum ne învață Patriarhul nostru, că „omul este chemat să trăiască timpul vieții sale ca pe un dar primit de la Dumnezeu care însă trebuie cultivat prin iubire față de Dumnezeu și față de semeni, pentru a participa la viața veșnică din Împărăția iubirii Preasfintei Treimi”.
Darul vieții pe care ni-L dăruiește Dumnezeu prin naștere trebuie să-l înveșnicim prin viața noastră închinată urmării lui Hristos, Calea, Adevărul și Viața. Zilele anilor vieții noastre din această lume să le facem, prin faptele noastre bune izvorâte din iubirea față de aproapele, trepte ale credinței noastre în viața veșnică la care ne cheamă Hristos. Iar în ziua mutării noastre din această lume să primim binecuvântarea dumnezeiască de a viețui veșnic cu sfinții în Împărăția cerurilor pregătită pentru noi „de la întemeierea lumii.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)