Usturoi miraculos

În această seară de 29 noiembrie, ce precede Ziua Sfântului Andrei, se adună la o casă mai mulți flăcăi și fete. Pe o masă, ei pun mai multe căciulii de usturoi, împrejmuite cu tămâie, smirnă și câteva lumânări de la Paști aprinse. Pun apoi pe masă diferite feluri de mâncare, mănâncă, vorbesc și râd în toată voia bună, până când apar zorii zilei. Fetele își împart între ele usturoiul, pe care îl duc a doua zi la biserică, pentru a-l sfinți preotul. Acest usturoi se pune pe policioară la icoane.
În alte zone din țara noastră, păzitul usturoiului se face în felul următor: într-o casă de gospodar se strâng 10-12 fete, având fiecare fată câte o pâine, trei căpățâni de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ață roșie și o sticlă de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masă, într-un colț al casei, și se acoperă cu o broboadă roșie. Lângă lucruri, pe masă, stă un sfeșnic c-o lumânare aprinsă, care arde de cu seară și până în ziuă. Lângă masă, una în dreapta și una în stânga, stau de strajă două babe, care bagă bine de seamă ca să nu se fure din lucruri, ori să nu pună cineva mâna pe ele. Ele stau acolo neclintite până dimineață. La această petrecere, vin și băieți cu lăutari. Se cântă și se petrece până în zori. Când s-a făcut ziua, hora este jucată afară. Un flăcău joacă în mijlocul horei toate lucrurile fetelor, păzite de bătrâne. După joc, fetele își iau lucrurile și le împart flăcăilor. Pâinea se mănâncă, rachiul se bea, usturoiul se păstrează de leac. Când vitele-s bolnave, li se dă mujdei în borș ori vin și le trece. Dacă se fură din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul păzit este semănat primăvara. Dacă pleci la drum lung, să iei puțin usturoi cu tine. De la păzitul acestui usturoi s-a născut zicala: „Parcă a păzit usturoiul”, care se dă celui ce se cunoaște că a petrecut o noapte fără somn.
Tot în această noapte se fac observații meteorologice: dacă luna va fi plină și cerul senin, se zice că iarna va fi cu moina. Dacă luna va fi plină și dacă cerul va fi întunecat, dacă va ninge sau va ploua, peste iarnă vor fi zăpezi mari și grele.
De la această zi și până la Crăciun, gospodinele nu mai țes în război și nu torc, de frică să nu se supere Maica Domnului pe dânsele.
Sfântul Andrei este socotit început de iarnă, numindu-se din aceasta cauză „Andrei-de-iarnă”.
(www.desprecopii.com)