Triodul, sinteză a teologiei ortodoxe

În perioada duhovnicească a Postului Mare, cartea de cult din care se cântă sau se rostește la strană în Biserica Ortodoxă este Triodul. Imnografia sa este o sinteză dogmatică a teologiei ortodoxe. Paginile sale cuprind profunzimea gândirii patristice exprimată prin cântări și mai ales prin explicațiile din Sinaxarele Triodului. Această carte de cult, ce ne pregătește pentru sărbătoarea pascală, este rezultatul unei evoluții liturgice care s-a desfășurat în răstimpul mai multor veacuri din istoria Bizanțului.
Părinții care au alcătuit textele Triodului nu separă învățătura dogmatică ortodoxă de trăirea duhovnicească. Ieromonahul athonit Makarios Simonopetritul precizează, legat de rolul catehetic al acestei cărți de cult, că imnografia sa expune „o vastă învățătură duhovnicească destinată călăuzirii credinciosului în efortul său ascetic” din timpul Postului Mare. „Curățit și eliberat de patimi” creștinul ortodox poate „participa cu toată ființa la moartea și Învierea lui Hristos”.
Triodul, prin temele sale, parcurge istoria mântuirii, plecând de la izgonirea lui Adam din Rai și culminând cu Sfânta și Marea Sâmbătă, când Hristos Se pogoară „cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc” în iad, de unde îi scoate pe toți drepții și-i duce în Rai, ale cărui porți le deschide pentru neamul omenesc prin Învierea Sa. Importanța ultimei zile din timpul Triodului este mărturisită de Sinaxar: „În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viață veșnică”.
Mergând la începuturile lumii, Triodul mărturisește crearea omului de către Dumnezeu ca o cunună a creației, imnograful consemnând: „trupul mi l-ai plăsmuit din pământ și suflet mi-ai dat cu dumnezeiasca și de viață făcătoarea Ta suflare”.
Omul a fost rânduit de Dumnezeu să fie „stăpânitor celor de pe pământ”. Domnul a sădit în Eden o grădină unde l-a pus pe om să viețuiască și să se „desfăteze” din „roadele cele frumoase, veselitoare și nestricăcioase” ale pomilor Raiului, poruncindu-i „să nu mănânce din rodul cunoștinței”, adică din pomul cunoștinței binelui și răului.
Fiind ispitit de diavol, omul cade în neascultare și pierde prin nepostire Raiul. Tristețea lui este subliniată imnografic de Triod: „Șezut-a Adam în preajma raiului și de goliciunea sa plângând se tânguia” pentru cădere și mai ales că nu va mai putea să-L vadă pe „Domnul și Dumnezeul și Ziditorul său”.
Autorii Triodului arată consecințele căderii lui Adam, exprimând poetic durerea lui: „odinioară eram îmbrăcat în slava nemuririi”, iar acum „port ca un muritor ticălos pielea morții”. Inclusiv natura se cutremură de izgonirea lui din Rai: „Soarele razele și-a ascuns, luna cu stelele în sânge s-au schimbat, munții s-au înfricoșat, dealurile s-au cutremurat, când s-a închis raiul ieșind din el Adam”. Din acest text liturgic e important să observăm tensiunea creației când omul pierde grădina Raiului. Aceasta este condamnată „să rodească spini și pălămidă” (Facerea 3, 18) pentru omul căzut în păcatul aducător de moarte. „Cu acești spini, simbol al bestemului pământului, va primi Hristos să fie încununat la Patima Sa, pentru a restaura cosmosul în integritatea sa inițială” (ieromonah Makarios Simonopetritul, Triodul explicat).
Atunci când vorbim de căderea lui Adam, în Triod, vedem capătul drumului duhovnicesc pe care-l parcurgem prin imnografia acestei cărți: Jertfa și Învierea lui Hristos. Crearea și recrearea lumii prin Cuvântul întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, sunt văzute în oglindă de autorii Triodului. Aspect subliniat sintetic de Sinaxarul Sâmbetei Mari: „după cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, săvârșind toate lucrurile, și în urmă, în ziua a șasea, a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Lui și a sfințit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuiește odihnă, tot așa și la facerea lumii celei spirituale, săvârșind toate în chipul cel mai bun, în ziua a șasea a creat din nou pe omul stricat și, înnoindu-l iarăși prin Crucea cea de viață purtătoare, S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârșită, de toate lucrurile Lui, dătătoare de viață și mântuitoare”.
Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului din Vinerea Mare este văzută în aceeași cheie de textele Triodului: „Domnul a fost răstignit în ziua a șasea a săptămânii, adică Vineri, pentru motivul că la creație omul a fost făcut în ziua a șasea. A fost răstignit în ceasul al șaselea din zi, pentru că în acest ceas, după cum se spune, și Adam și-a întins mâinile, și a luat fructul din pomul oprit și a murit. Pentru aceasta trebuia să fie recreat omul în același ceas în care a fost zdrobit. A fost răstignit în grădină, pentru că și Adam a călcat porunca în grădina raiului. Băutura amară pe care a gustat-o Hristos preînchipuia gustarea lui Adam. Loviturile cu palmele arătau slobozirea noastră. Scuiparea și purtarea necinstită cu El arătau cinstirea noastră. Cununa cu spini, îndepărtarea blestemului, hlamida de purpură, îmbrăcămintea împărătească, în locul hainelor de piele. Piroanele, desăvârșita nemișcare a păcatului nostru. Crucea, pomul cel din rai. Coasta împunsă preînchipuia coasta lui Adam din care a fost făcută Eva, prin care a venit călcarea poruncii. Sulița arată că îndepărtează de la mine sabia cea de foc. Apa din coastă este icoana botezului. Sângele și trestia ne arată că Hristos ne-a dăruit, scriind cu litere roșii, vechea patrie” (Sinaxar în Sfânta și Marea Vineri).
Din aceste două texte vedem cum Părinții care au contribuit la alcătuirea Triodului doresc să transpună sintetic teologia hristologică prin care să înțelegem ce a făcut Hristos Domnul pentru mântuirea noastră și cum El „Noul Adam a tămăduit prin lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn”.
Drumul nostru din vremea Triodului este condus de post și pocăință pentru a dobândi Raiul, pierdut de Adam prin nepostire și lipsa pocăinței.
Timpul postirii în care ne aflăm să-l petrecem prin intensificarea rugăciunii, pe care s-o unim cu asceza și lectura Sfintelor Evanghelii pentru a ajunge la bucuria Învierii, ținta strădaniilor noastre duhovnicești din această perioadă liturgică a Triodului.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)