Scoțienii cred că noul an va fi norocos dacă primul om care le intră în casă e un bărbat brunet. Grecii vor avea noroc dacă găsesc moneda din prăjitura tradițională de Anul Nou. Iar în Japonia, copiii primesc mici daruri cu bani. Anul Nou este sărbătorit cu obiceiuri și la date diferite în lume.
În Europa, Anul Nou este adesea un timp al superstițiilor și prezicerilor. În unele părți din Elveția și Austria, localnicii se costumează pentru a sărbători ajunul zilei de Sfântul Silvestru. În anul 314, oamenii au crezut că Papa, care se numea Silvestru, a capturat un monstru de mare care va scăpa și va distruge lumea în anul 1000. Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat, toți au fost fericiți, dar în amintirea acelei spaime, oamenii se îmbrăcau în costume neobișnuite.
Bărbatul aduce noroc.
În Grecia, ziua de Anul Nou este dedicată Sfântului Vasile, celebru pentru bunătatea sa. Copiii își lasă încălțările lângă șemineu în noaptea de Anul Nou, pentru a primi daruri de la sfântul cel bun. O mâncare tradițională este „vassilopitta”, o prăjitură în care este pusă o monedă de argint sau de aur. Cine găsește moneda va avea noroc în anul respectiv.
În Scoția, Anul Nou este numit „Hogmanay”, iar în unele sate sunt aprinse suluri de smoală, ce sunt apoi lăsate să se rostogolească pe străzi. Astfel, anul vechi este ars și celui nou îi este permis să vină. Scoțienii cred că prima persoană care va intra în casă de Anul Nou va aduce fie noroc, fie ghinion. Anul cel nou va fi norocos dacă această persoană este un bărbat brunet, care aduce un dar. În Scoția a apărut și „Auld Lang Syne”, unul dintre cele mai populare cântece de Anul Nou printre vorbitorii de engleză. Un cântec vechi, el a fost publicat pentru prima dată de poetul Robert Burns, în 1796, în cartea „Scots Musical Museum”.
Perioadă sacră.
Un obicei spaniol de Anul Nou este să mănânci 12 struguri la miezul nopții, pentru a avea 12 luni fericite în anul care vine.
În ebraică, Anul Nou se numește „Rosh Hashanah”. Este o perioada sacră, când oamenii se gândesc la ceea ce au făcut rău în trecut și promit că vor fi mai buni în viitor. Ceremonii speciale au loc în sinagogi, unde se cântă la shofar, un instrument special. Copiii primesc haine noi, iar masa cuprinde obligatoriu fructe și produse din făină, pentru a aminti de vremea recoltei.
În calendarul islamic, care se bazează pe mișcările Lunii, data noului an este devansată cu 11 zile în fiecare an. În Iran, Anul Nou se sărbătorește pe 21 martie. Cu câteva săptămâni înainte de aceasta dată, oamenii pun semințe de grâu la încolțit, în vase speciale. Până la sosirea anului nou, grâul crește și amintește de primăvară și de viața nouă care începe.
Hindușii nu sărbătoresc noul an în același timp sau în același fel. În Bengalul de Vest, oamenii se împodobesc cu flori, pe care le colorează în roșu, roz, violet sau alb. Femeile poartă haine galbene, culoarea primăverii. În sudul Indiei, mamele pun mâncare, flori și daruri într-o cutie specială, pentru copii. În dimineața anului nou, copiii trebuie să țină ochii închiși, până când sunt conduși de mână la cutia cu daruri.
În India Centrală, steagurile portocalii împodobesc toate clădirile în ziua de Anul Nou. În provincia Gujarat, vestul Indiei, anul nou este celebrat la sfârșitul lunii octombrie, în același timp cu festivalul Diwali, când pe acoperișuri se pun mici opaițe cu ulei, aprinse.
În Aprilie, când Soarele se mișcă din Casa Peștilor în Casa Berbecului, locuitorii din Sri Lanka încep să sărbătorească Anul Nou. Acesta cade de obicei pe 13 sau 14 aprilie.
„Petreceri de uitat anul”.
În Vietnam, Anul Nou este numit „Tet Nguyen Dan” sau mai simplu „Tet”. El începe la 21 ianuarie sau 19 februarie, în funcție de an. Vietnamezii cred că un zeu stă în fiecare casă, iar în ziua de Anul Nou, se duce la cer. Acolo, el spune cât de bun sau rău a fost fiecare membru al familiei în anul care a trecut. Zeul călătorește pe spatele unui crap, de aceea vietnamezii obișnuiesc ca de Anul Nou să cumpere un crap viu, căruia îi dau drumul în râu.
Anul Noul chinezesc este celebrat între 17 ianuarie și 19 februarie, când este Luna Nouă, Yuan Tan. El este sărbătorit de chinezii din întreaga lume prin procesiuni pe stradă, unde sunt aprinse mii de lanterne. Chinezii cred că spiritele rele sunt peste tot în acea perioadă, așa că aprind artificii pentru a le îndepărta. Uneori, ei își sigilează ferestrele și ușile cu hârtie, pentru a nu lăsa spiritele malefice să pătrundă în casă.
Pentru japonezi, Anul Nou/ „Oshogatsu” este una dintre cele mai importante sărbători și un simbol al înnoirii. În decembrie sunt organizate „petreceri de uitat anul” sau „Bonenkai”, prin care oamenii lasă în urmă problemele și grijile anului pe cale să se încheie și se pregătesc pentru un nou început. Neînțelegerile și animozitățile sunt uitate. Pe 31 decembrie, la miezul nopții, templele budiste bat gongul de 108 ori, ca simbol al încercării de a scăpa de 108 tipuri de slăbiciuni umane. Pe 1 ianuarie, copiii primesc „otoshidamas” – mici cadouri cu bani înăuntru.
Îngropatul Anului.
Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic în noaptea de 31 decembrie – 1 ianuarie este numit la români Îngropatul Anului, denumirea de Revelion aparținând timpurilor moderne. Potrivit lui Ion Ghinoiu, autorul cărții „Zile și mituri”, asemănător divinității, timpul se naște anual, întinerește, se maturizează, îmbătrânește și moare pentru a renaște după alte 365 de zile. Ciclul sărbătorilor de Anul Nou este un timp ritual, împărțit simetric de Revelion în două segmente: perioada dintre Crăciun și miezul nopții de 31 decembrie și apoi până la Bobotează.
În prima parte a ciclului, timpul se degradează: se mărește noaptea, sporește frigul și întunericul și, odată cu acestea, spaima oamenilor că lumea merge spre pierzanie, că va veni momentul când Soarele va dispărea definitiv de pe cer. Se face apoi simțit fenomenul solstițiului de iarnă, când Soarele începe să urce pe bolta cerului și ziua să crească puțin câte puțin, „cu cât sare cocoșul pe pragul casei” sau „cu cât se mișcă puiul în găoacea oului”. Prin multe obiceiuri și credințe care exprimă la început teama, dezordinea și haosul, iar după miezul nopții de Revelion optimismul, veselia, ordinea și echilibrul, oamenii acordă diverse semnificații fenomenelor naturale care se desfășoară independent de voința lor.
