Țara derutată a președintelui dansator și a miniștrilor la pătrat

Foamea insațiabilă de putere și meschinăria politică se acoperă întotdeauna cu vorbe mari și nicicând asta nu s-a văzut mai bine ca acum, când a murit așa-zisul „Parteneriat pentru România”, moment funebru în care PDL și PSD s-au jelit de zor de „of-ul” țării văduvite de coaliție.
Totul s-a consumat între imaginile rulate cu disperare pe ecrane a doi domni spilcuiți și aranjați ca la nuntă mare: Traian Băsescu și Mircea Geoană. Unul săltând într-o horă, înconjurat de fete frumoase, celălalt, spunând palid cuvinte grele, înconjurat de miniștri plouați – Bazac visând Ferrari, Niță bosumflat, Sârbu cu demisia ginerelui Ponta în buzunar, etc. În partea cealaltă, Videanu se pătrundea cu repetiție de spiritul interesului național. Dan Nica, acest Robin Hood modern, era cu gândul doar la credința față de țară și la luptele cu mafioții.
România este în toate. Doar că a fost fericită cu un guvern rămas cu pantalonii în vine și un Parlament căzut în bezmeticeală. Și totuși, în spate nu e dramă, doar joc.
După ce miniștrii PSD și-au depus scrisorile de adio, Palatul Victoria a rămas să se populeze cu miniștrii PDL la pătrat, rezultând cel mai mic, vioi și dibaci guvern din ultimii douăzeci de ani. Impresia de eficiență și de sacrificiu personal în slujba națiunii va fi asigurată. După care, se va asigura și iluzia de glanț, prin presărarea în Executiv a unor băieți cuminți și premianți, colorați doar de binecuvântarea Palatului Cotroceni, numiți îndeobște „tehnocrați”.
Așijderea – cel puțin așa se alintă PDL – vom avea și alegeri prezidențiale corecte, „garantat Vasile Blaga”. Ce mai contează că președintele Băsescu a propus cu nevinovăție la Interne un independent sau pe cineva din opoziție, taman ca să nu asocieze acest minister atât de râvnit cu polivalentul Blaga, cel mai popular personaj al folclorului PDL.
Scăpat în opoziție, PSD-ul eliberat, așa cum l-a decretat Mircea Geoană, se va deda la gherilă parlamentară. Cu frenezie, mai ales că aiureala din Legislativ este cât se poate de propice hărțuielilor și blocajelor de tot soiul. Și cu toată țâfna distantă a candidatului imaculat Crin Antonescu, dragostea în vreme de criză va reface duetul PNL-PSD. Până una-alta, PSD are congres extraordinar, în care probabil vom asista la o impresionantă demonstrație de solidaritate a „victimelor” lui Traian Băsescu. Motiv pentru care organizatorii ar trebui sa renunțe la muzica mesianic-stilizată a lui Vanghelis și să bage mp3-ul cu „Corul robilor”.
Actualul președinte își va continua neabătut turele prin țară, cu speranța că va fi tot președinte. La Cluj se mișca binișor în tactul muzicii săltărețe, într-un costum bine croit și încheiat „la patru ace”. Sigur nu din stofă de sacrificat sau victimă. I se va trece cu vederea că a feștelit partitura de mediator. Cui îi mai arde de mediere când se joacă cu pistoalele pe masă?
Vedem în nesfârșitul maraton televizionistic, cum diverși zugrăvesc un soi de apocalipsă. Cum că suntem neguvernabili și am ajuns de groaza lumii civilizate. Nici vorbă. Lumea civilizată s-a resemnat cu vânzolelile noastre. Poate mai ridică discret o sprânceană, căci are războaiele sale, în care lupta e mai sofisticată și mai tăcută. Iar „neguvernabilitatea” este reacția firească a anonimilor la intoxicarea zilnică cu politică și figuri de prost gust.
Acum, mesele de joc din clubul „aleșilor” sunt la fel de răvășite ca acelea ale cazinoului din „Havana” gambler-ului Redford, când a căzut regimul Battista.
Urmează jocul final, pe care ar trebui să-l facă, cu bun-simț, omul de rând : „te votez-nu te votez”.
Indira CRASNEA