„Sursa arsenioasă din Șara Dornei”

„Sursa arsenioasă din Șara Dornei”
„La Șara Dornei, o comună depărtată de la apele feruginoase din Dorna Bucovinei, se află, în apropierea frontierei austriece, pe țermul drept și românesc a gârlei Șara și pe o colină fără umbră, care deschide o panoramă încântătoare, o sursă limpede, care isvorăsce dintr’o adâncime de un metru. Ea surprinde călătorii acestui drum prin gustul ei răcoritor și pișcător, și servește locuitorilor din vecinătate, cu noroc sau fără noroc, la diferite încercări băbesci. Calitatea fântânei principale, pline de bulbuci de acid carbonic, ajunge pe minut la 22 de litri, ce corespunde prin urmare cu 21.680 de litri pe di. Gustul a fost plăcut și pișcător, cam acriu și metalic. Apa proaspătă e clară, dar se tulbură în scurtă vreme într’un ulcior deschis, formând un sediment de o culoare brumă”.
„Revista Poporului”, Anul III, nr. 15, August 1888.
“Fir-ar al dracului de târg…”
„Înoți în noroiul până la gleznă pe străzile nepavate, că pe cele pavate stă ca laptele cel acru; te uiți amărât la ghetele murdare și toată indignarea ți-o rezumi în: «Fir-ar al dracului de târg, cu primarii și cu serviciu-i edilitar cu tot». Găsești în pâine vr’un șoarece, ți se face puțină greață și te miri cum de n’ai avut norocul să’i crănțăni în dinți vre’o labă. O reacțiune demnă n’o vezi la nimeni. Fiecare cetățean se resemnează cu mângâierea că așa i-a fost dat să îndure. Cetățeanul are o singură datorie: să voteze lista consiliului comunal depusă de guvern și să plătească biruri; încolo e socotită drept obrăznicie orice intenție a lui de îndreptare”.
„Vremea Nouă”, Anul I, nr. 7, August 1930.