Medicii din instituțiile publice sunt discriminați prin scăderea salariilor cu 25% față de colegii lor din mediul privat, deoarece spitalele, policlinicile, cabinetele medicale publice sau private nu sunt plătite de la buget, a declarat peședintele Camerei Federative a Medicilor, Dan Perețianu.
Perețianu a precizat, marți într-o conferință de presă, că medicii nu sunt bugetari, deoarece spitalele, policlinicile, laboratoarele sau cabinetete medicale publice, la fel ca și cele private nu primesc bani prin sau de la buget, ci printr-un contract de servicii semnat cu casele de asigurări de sănătate, astfel că medicii nu ar trebui incluși la categoria bugetarilor cărora le scad salariile cu 25 de procente de la 1 iulie.
„Salariile medicilor numai din spitalele, policlinicile, laboratoarele, cabinetele medicale publice, definite de Legea 330/2009, vor scădea cu 25 la sută, deși colegii lor din aceleași instituții private nu trebuie să își reducă salariile, iar această situație este discriminatorie”, consideră Perețianu.
Liderul sindical a precizat că a cerut Parlamentului modificarea legii, însă Legislativul a trimis solicitarea, fără a o rezolva, la Ministerul Sănătății.
Perețianu a subliniat că, în perioada următoare, vor exista din ce în ce mai multe procese ale medicilor cu salariile diminuate, iar pe de altă parte vor pleca din ce în ce mai mulți angajați din sistemul public de sănătate.
„Vor pleca din nou foarte mulți în afara țării, mai puțini medici, mai numeroși vor fi asistenții medicali”, a spus Perețianu.
Acesta a adăugat că în ultimul an au plecat aproximativ 6.000 de medici, însă România „fabrică” foarte mulți medici anual raportat la numărul populației naționale, în comparație cu țări ca Franța sau Marea Britanie.
„România fabrică între 5.500 și 7.500 de medici pe an, la o populație de 20 de milioane de locuitori, în timp ce Franța fabrică 6.500 la 60 de milioane de locuitori, iar Marea Britanie – 7.000 la 70 de milioane de locuitori”, potrivit liderului sindical.
Perețianu a adăugat că, în România, numărul anual de posturi în sănătate este numai la jumătate față de numărul absolvenților, iar numărul de doctori într-o țară nu se stabilește în funcție de cât de bolnavă este acea țară, ci de puterea economică a acesteia.
