Sinaxar – 4 decembrie

Pomenirea pătimirii Sfintei Mucenițe Varvara
Sfânta Muceniță Varvara a trăit pe vremea împăratului Maximian (284-305) la Heliopolis (Helenopont / Helespont). Era fiica unui păgân cu numele Dioscur (sau Dioscor), care o ținea sub pază, într-un turn înalt, din pricina marii ei frumuseți trupești. Fecioara aceasta credea în Hristos și n-a vrut să-și ascundă credința de tatăl ei.
Odată, când tatăl ei a spus sa se facă două ferestre la o baie pe care o zidea, fiica lui a poruncit sa se facă trei. Întrebată fiind pentru ce a dat porunca aceasta, i-a răspuns ca a făcut trei ferestre în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
La auzul acestor cuvinte tatăl ei s-a repezit îndată cu sabia să o omoare, dar sfânta a fugit și s-a ascuns într-o stâncă ce s-a deschis ca prin minune; de acolo s-a dus în munți. Tatăl ei a urmărit-o și a găsit-o; a luat-o de cosițe și a dat-o domnului țării aceleia.
Înaintea acestuia, Sfânta Varvara a mărturisit pe Hristos și a batjocorit pe idoli. De aceea a fost chinuită în multe feluri și în sfârșit ucisă cu sabia de tatăl ei, cu mâinile lui. Se spune ca tatăl ei, după ce a ucis-o, a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte și a murit.
Pomenirea Părintelui Ioan Damaschin
Sfântul Ioan Damaschin a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul și a lui Constantin, fiul acestuia. Era de loc din Damasc, de neam ales, care strălucea în dreapta credință. Având tată iubitor de fapte bune, a învățat toată știința elinească și a cercetat bine și adâncul Scripturii celei insuflate de Dumnezeu. Pentru credința în Hristos și-a lăsat averea părintească și a îmbrățișat viața călugărească împreună cu fericitul Cosma, care a ajuns mai târziu episcopul Maiumei.
Amândoi fuseseră învățați de același dascăl, tot Cosma cu numele, numit și Asincrit, răscumpărat din robie de tatăl lui, împreună cu alți robi. Și pentru că Ioan și Cosma avuseseră parte de un dascăl așa de învățat, au ajuns amândoi înțelepți. Când Ioan a îmbrățișat viața călugărească, starețul mănăstirii l-a dat să învețe ascultarea la un bătrân înțelept în cele dumnezeiești. Acesta i-a poruncit să nu cânte nici cea mai neînsemnată cântare după meșteșugul cântării muzicale pe care îl cunoștea. Ioan a îndeplinit fără împotrivire multă vreme porunca.
Se spune însă că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat în vis bătrânului și i-a spus să îngăduie ucenicului său Ioan să alcătuiască imne și cântări spre slava Celui născut fără de sămânță din ea și spre folosul celor ce sunt datori să o mărească din adâncul inimii. Lucru pe care l-a și făcut, punând acest temei scrierilor sale.
Fericitul Cosma petrecând dar în nevoințe pustnicești, după ce a lăsat Bisericii multe scrieri, s-a odihnit în pace.
Iar fericitul întru pomenire Ioan, după ce prin puterea cuvintelor lui și prin dovezile cele înțelepte ale Scripturilor a înfierat ca nimeni altul eresul păgân al iconomahilor, adică al luptătorilor împotriva sfintelor icoane, și după ce a lăsat Bisericii lui Dumnezeu multe scrieri, în care se găsește răspuns temeinic aproape la orice întrebare, și-a săvârșit viața la adânci bătrâneți.
(www.calendarortodox.ro)