Acest fericit prooroc Daniel era din seminția lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească. S-a născut în Vitora cea de sus. Încă de pe când era copil a fost dus rob din Iudeea în țara haldeilor și a proorocit 70 de ani. A trăit cu 460 de ani înainte de întruparea lui Hristos. Era bărbat tare înțelept, iar iudeii socoteau că este eunuc. A plâns mult pentru popor și pentru cetatea Ierusalimului. Prin post se înfrâna de la orice mâncare dorită. Era uscățiv la față, dar foarte frumos, cu harul Celui Preaînalt.
Istorie Cei trei Tineri, după cum spune istoria, erau din sfânta cetate a Ierusalimului. Tatăl lor se numea Iezechia, iar mama lor Caligona. Iezechia, când era bolnav, a cutezat să ceară lui Dumnezeu să nu-l dea morții, căci a păzit cele plăcute înaintea Lui; iar Dumnezeu i-a mai adăugat 15 ani la anii vieții lui. Când Ierusalimul a fost înconjurat și robit de Nabucodonosor, împăratul babilonienilor, au fost luați și ei robi împreună cu Proorocul Daniel și duși în Babilon. Pentru virtutea lor, au fost puși mai-mari peste treburile împăratului.
Mai târziu, pentru că au batjocorit chipul pe care-l făcuse și-l ridicase împăratul și pentru că nu s-au închinat lui, au fost aruncați într-un cuptor ars de șapte ori. Acolo ei cântau psalmi lui Dumnezeu. Împăratul văzând minunea, a mărturisit că mare este Dumnezeul preaslăvit de cei trei Tineri. Căci văpaia se prefăcuse în rouă, iar ei rămăseseră nevătămați.
Scriptură sub tăcere Daniel n-a fost aruncat în cuptor, deși trăia, locuia și petrecea împreună cu cei trei Tineri, și din pricina lui fuseseră aceia cinstiți. Pricina n-o putem afla din Sfânta Scriptură, pentru că Scriptura a trecut-o sub tăcere. Dar după cum mi se pare mie și după cum este și adevărat, pricina pentru care n-a fost aruncat Daniel în cuptor a fost aceea că lui i se pusese numele Baltazar, iar la babilonieni numele acesta era nume de covârșitoare cinste, nume de dumnezeu. Deci pentru ca să nu creadă babilonienii, care fără judecată îndumnezeiau focul, că minunea din cuptor a făcut-o Baltazar, a rânduit Dumnezeu ca Daniel, care purta numele dumnezeului lor, să nu intre în cuptor și nici să nu se vorbească deloc de Daniel în istorisirea minunii din cuptor.
Sfinții trei Tineri, după izbăvirea lor, mai presus de cuget, din foc, după ce dobândiseră iarăși cinstea de mai înainte și după ce au trăit cu cinste toată viața lor, s-au săvârșit cu pace împreună cu Daniel.
Cinstirea lui Daniel Spun unii că după moartea lui Nabucodonosor și a celorlalți împărați de după el, care cinsteau pe Daniel și pe cei trei Tineri, s-a ridicat un alt împărat cu numele Atic. Acesta a făcut cercetare sfinților. Înfruntat de ei, a poruncit să li se taie capetele. Când a fost tăiat capul lui Misail, Azaria și-a întins haina și i-a prins capul; la fel și Anania a prins capul tăiat al lui Azaria, iar Daniel a întins haina lui și a prins capul lui Anania. În urmă i s-a tăiat și lui capul. Se spune că după tăiere, capetele lor s-au lipit de trupuri, iar îngerul Domnului i-a luat și i-a dus în muntele Gheval, unde i-a pus sub o stâncă. După 400 de ani, la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, au înviat și ei și iarăși au adormit.
Hramul lor se săvârșește în biserica cea mare. Am primit de la părinți să prăznuim pomenirea lor cu șapte zile înainte de arătarea Stăpânului și de venirea dumnezeiască în trup a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că după părerea mea și ei sunt din seminția lui Iuda, din care se pogoară, în ce privește neamul, și Mântuitorul tuturor Hristos.
(Calendar ortodox 2007)
