Sfântul Ierarh Iacob Putneanul – Cuvântul Înaltpreasfințitului Părinte Calinic

Mitropolitul Iacob Putneanul s-a născut la 20 ianuarie 1719, într-o familie de buni creștini ortodocși din nordul Moldovei.
Ulterior, părinții lui, un frate, o soră și cumnatul lui după soră s-au călugărit; părinții s-au numit din călugărie Adrian și Maria, fratele a devenit monahul Ioil, sora, monahia Pelaghia, iar soțul surorii lui Maria va ajunge, la Schitul Doljești, ieromonahul Misail.
În 1731, când era de 12 ani, a intrat ca frate la Mănăstirea Putna, primind schima mică doi ani mai târziu, în 1733, când avea 14 ani. În 1736, fiind în vârstă de 17 ani, a fost hirotonit diacon și preot de mitropolitul Antonie, părintele său duhovnicesc.
La doar 25 ani, în 1744, a fost numit egumen al Mănăstirii Putna, iar un an mai târziu a fost ales episcop de Rădăuți. În 1750 – după doar cinci ani de slujire în demnitatea episcopală – a fost ales mitropolit al Moldovei, conducând destinele Bisericii din Moldova din 1750 până în 1760.
Ca egumen și stareț a crescut și format duhovnici dintre monahii și preoții de mir; a sprijinit caligrafi, dascăli și traducători din greacă și slavonă și a așezat rânduială în mănăstire, astfel încât, în timpul său, viața duhovnicească de la Mănăstirea Putna a ajuns să fie recunoscută ca fiind una înfloritoare.
Ca duhovnic, a avut ucenici din toate categoriile sociale: călugări și tineri – nu numai din partea locului, ci și din Maramureș, din Galiția și chiar din Grecia – care veneau la Mănăstirea Putna nu doar să învețe carte, ci în primul rând pentru viața lui sfântă; este o mărturie că bogăția vieții monahale putnene era cunoscută nu doar în hotarele Moldovei, ci și dincolo de munți.
Ca episcop, încă din primul an în care a fost ales la Rădăuți, 1745, s-a preocupat de susținerea tipăririi cărților bisericești; printre acestea s-a numărat Liturghierul, tradus din grecește de către Evloghie Dascălul. Este cel de-al doilea Liturghier românesc din Moldova, după cel al Sfântului Mitropolit Dosoftei (1679 și 1683). De altfel, încă de pe vremea când era egumen și stareț a fost un susținător fervent al traducerilor cărților de cult în limba română, continuând astfel opera Sfântului Mitropolit Dosoftei.
Doi ani mai târziu, în 1747, Grigore al II-lea Ghica, domnul Moldovei, membrii divanului, mitropolitul Nichifor și episcopii Iacob al Rădăuților, Ioanichie al Romanului și Ierotei al Hușilor au hotărât înființarea a trei școli primare în centrele episcopale de la Roman, Huși și Rădăuți; la Rădăuți, școala funcționa chiar în reședința episcopală.
Ca mitropolit – în cei zece ani de slujire în această demnitate, 1750-1760 – Iacob Putneanul a desfășurat o intensă activitate pastorală, misionară și socială; de asemenea, a promovat cultura și tiparul și a vegheat cu același interes la traducerea de cărți folositoare de suflet. În fapt, mitropolitul Iacob Putneanul – prin Evloghie Dascălul pentru limba greacă și Vartolomei Măzăreanul pentru cea slavonă – a reluat traducerea cărților, care de la mitropolitul Dosoftei stagnase.
Astfel, după ce a tipărit mai întâi Liturghierul slavo-român, tradus din nou, în 1745, la Rădăuți, a tipărit la Iași o Carte de rugăciuni (1751), Synopsis, adică Adunarea celor șapte Taine și a celor șapte laude ale Sfintei Biserici și canoane din sfânta pravilă ce sunt trebuincioase la taina duhovniciei (1751), Târnosania (1752), Evhologhionul, adică Molitvelnicul (1754), Penticostarul (1754), Antologhionul (1755), Apostolul (1756), Psaltirea (1757), Liturghierul(1759), Antologhionul (1760).
Tot la Iași, Sfântul Iacob Putneanul s-a îngrijit să publice cărți folositoare de suflete, dintre care amintim: Adunarea de multe învățături pentru preoți (1753), Alfavita (1755) și Bucvarul, primul abecedar din Moldova, retipărit în 1759, Despre lemnul Sfintei Cruci (1759), și a rânduit să fie traduse Viețile sfinților – modele de viață pentru orice om dornic de Împărăția lui Dumnezeu.
S-au tradus șase dintre cele douăsprezece volume ale Vieților Sfinților, pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie, martie, aprilie și mai, însă fără a fi publicate. Nu doar acestea au rămas netipărite, ci din păcate și alte cărți pe care el a rânduit să fie traduse; toate acestea au rămas în manuscris, după retragerea sa din scaunul mitropolitan. Cărțile tipărite în timpul său au fost folosite nu doar în Moldova, ci și în toate bisericile și mănăstirile din diferite zone locuite de români.
De numele mitropolitului Iacob Putneanul se leagă și prima școală elementară înființată în localitatea Putna din județul Suceava, atestată documentar prin hrisovul domnului Teodor Callimachi în 1759; această școală funcționează fără întrerupere până astăzi. În cadrul ei – până la mijlocul secolului al XIX-lea – au predat părinții călugări de la Mănăstirea Putna.
În paralel cu activitatea tipografică, în urma cutremurului din 1739 s-a fortificat biserica Mănăstirii Putna, adăugându-i-se cinci contraforți, și s-au refăcut acoperișul și turla bisericii, care a fost dărâmată în întregime și căreia i s-au adăugat cele opt colonete ornamentale. De asemenea, s-a refăcut zidul de nord al bisericii, afectat de cutremur, precum și zidul de incintă; totodată, a fost consolidată clopotnița. În plus, s-a construit Paraclisul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și corpul de chilii, s-a ferecat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu argint aurit de către monahul Rafail și s-a dotat biserica voievodală cu icoanele praznicare și ale sfinților de peste an, cu prapuri pentru procesiuni și cu multe alte lucruri folositoare bisericii, toate fiind aduse de la Kiev.
Mitropolitul Iacob Putneanul a ajutat și a vegheat duhovnicește nu doar la bunul mers al Mănăstirii Putna, – fiind considerat pe bună dreptate a fi al doilea mare ctitor al acesteia –, ci și la bunul mers al altor mănăstiri, schituri și biserici, dintre care amintim Sihăstria Putnei, Ursoaia, Doljești, „Sfântul Dumitru” din Suceava, Catedrala „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Suceava și Catedrala veche mitropolitană de la Iași.
Demn de amintit este faptul că, în 1757, mitropolitul Iacob Putneanul l-a determinat pe domnul Constantin Cehan Racoviță să construiască Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, după modelul celor de la Roman și Focșani, ctitorite de episcopul Ioanichie al Romanului; acestora din urmă, în 1756, domnul – prin 12 hrisoave – le-a acordat însemnate privilegii, venituri, moșii și scutiri de taxe, pentru a asigura funcționarea lor. Așezământul ieșean este primul spital public administrat de o epitropie cu statut de mănăstire.
După revenirea în obștea Mănăstirii Putna – în 1761 – a continuat șirul înnoirilor prin construirea fântânii din incinta mănăstirii și a pavajului cu lespezi de piatră din biserică. Clopotul Buga – de la Sfântul Voievod Ștefan cel Mare – a fost turnat din nou în atelierele din Lvov; patru ani mai târziu, în 1765, a dăruit un policandru cu 35 brațe, realizat din alamă, care se află până azi în naosul mănăstirii. Iar în anul 1773, împreună cu episcopii Antonie de Roman și Dositei de Rădăuți, sprijiniți financiar și de câțiva părinți cu dare de mână, a realizat catapeteasma bisericii din lemn poleit cu aur.
Mitropolitul Iacob Putneanul s-a strămutat la cele veșnice pe 15 mai 1778, după ce cu câteva zile înainte, pe 12 mai, a primit schima cea mare la Schitul Sihăstria Putnei, primind numele de Eftimie, după numele Sfântului Eftimie cel Mare, în a cărui zi de pomenire, 20 ianuarie, s-a născut; a fost înmormântat ca un monah, fără veșminte și însemne arhierești, în pridvorul Mănăstirii Putna.
În anul 2016, la 15 iunie, când a fost desfăcută cripta de către părinții mănăstirii, în prezența chiriarhului locului, s-au găsit relicvele sfântului având culoarea „pâinii coapte și rumene”. Așezarea în raclă a sfintelor sale moaște, racla fiind sfințită în prealabil de Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient, a avut loc în ziua de 25 septembrie a anului 2016, ca parte a sărbătoririi celor 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna de către mitropolitul Teoctist, în prezența Sfântului Voievod Ștefan cel Mare.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din 6-7 iunie 2016, a hotărât trecerea mitropolitului Iacob Putneanul și a cuvioșilor Sila, Paisie și Natan – ucenicii lui de la Mănăstirea Sihăstria Putnei – în rândul sfinților, cu zi de prăznuire 15, respectiv 16 mai.