Sfânta Evdochia era din cetatea Heliopolis din Fenicia, născută în vremea împăratului Traian (98-117), din părinți necredincioși. Fiind ea foarte frumoasă, își petrecea viața în desfrânare, strângând multe avuții, încât i se dusese vestea și în alte țări. A crezut în Hristos mai târziu, prin lucrarea unui pustnic – Gherman, care, luându-și sălaș lângă locuința Evdochiei, se ruga neîncetat, astfel încât se întâmpla ca din odaia lui să se audă frumoasele cântări, citiri și rugăciuni, ziditoare de suflet. Și s-a cutremurat sufletul desfrânatei, mai ales atunci când a auzit cuvintele „Vai vouă, bogaților!” (Luca 6, 24). Drept aceea, a luat hotărârea de a-și schimba modul de a viețui și de a fi, rugându-l pe Sfântul Gherman s-o învețe calea mântuirii. Sfântul Botez l-a primit Evdochia de la Episcopul Teodot, apoi și-a împărțit toată averea săracilor. Aflându-se în popor că a devenit creștină, a fost prinsă și supusă la chinuri de dregătorul din Heliopolis, Diogen. În timpul dregătorului Vichentie, Sfintei Evdochia i s-a tăiat capul, primind astfel cununa muceniciei. Tot astăzi facem pomenirea și Sfintei Domnina cea din Cir (sec. V).
( Pr. Ștefan Sfarghie , Ziarul Lumina)