Sindicatele au anunțat că vor aduce, astăzi, în fața Guvernului peste 60.000 de oameni, cărora sunt așteptați să li se alăture studenți, pensionari, șomeri sau simpli cetățeni ai Capitalei, nemulțumiți de ultimele măsuri anunțate de guvernanți, privind reducerea salariilor și a pensiilor.
Marile confederații sindicale, care reprezintă acum mai puțin de două milioane de angajați, față de peste patru milioane înainte de anul 2000, au promis că astăzi Piața Victoriei va fi neîncăpătoare.
Aceasta nu este prima promisiune a confederațiilor sindicale, care aproape în fiecare an organizează proteste la care spun că aduc mii sau zeci de mii de oameni, în realitate numărul participanților fiind mult mai mic. De obicei, sindicaliștii vor majorări de salarii, condiții de muncă mai bune și o mai bună protecție socială. Anul acesta însă lucrurile s-au schimbat și protestatarii cer să nu le scadă drastic salariile, și așa „înghețate” de ceva vreme din cauza crizei economice.
De această dată însă oamenii par destul de revoltați și amenință că vor să dea jos Guvernul dacă scad salariile bugetarilor și ale angajaților din societățile comerciale și regiile autonome cu capital de stat și se diminuează pensiile.
Pe lângă cei câte 15.000 de oameni promiși de „Cartel Alfa”, CNSLR – Frăția, CSDR, 10.000 de la BNS și 5.000 de la Meridian, la protest sunt anunțați studenți, pensionari, șomeri sau „simpli cetățeni ai Capitalei”.
Protestul pensionarilor, desfășurat, în urmă cu o săptămână, în fața Palatului Cotroceni, când manifestanții au rupt rândurile jandarmilor și au năvălit spre intrarea în sediul Președinției, fără sorți de izbândă însă, ar putea fi un imbold pentru cei care se vor aduna în Piața Victoriei, astăzi, când este programată și ședința de Guvern în care ar urma să fie decise măsurile impuse de acordul cu FMI.
Deși opoziția și-a exprimat susținerea față de proteste, liderii sindicali au solicitat politicienilor să nu se implice în această acțiune, pe care au calificat-o ca fiind una a oamenilor nemulțumiți de salarii și de pensii.
Sindicaliștii din țară au plecat spre Capitală în noaptea de marți spre miercuri, urmând să ajungă în București după ora 8.00, cu autocarele. Vor participa la miting și angajați de la CFR, dar aceștia vor veni cu trenurile și vor fi preluați de jandarmi la ora 9.30, din fața Gării de Nord.
Peste 1.000 de efective ale forțelor de ordine din Capitală, printre care 250 de polițiști rutieri, au fost mobilizate pentru mitingul de astăzi din Piața Victoriei. Aproximativ 700 de jandarmi vor asigura ordinea publică la eveniment, precum și 50 de polițiști de ordine publică și comunitari.
Traficul rutier va fi blocat total, astăzi, pe șoseaua Kiseleff din Capitală, de la Arcul de Triumf până la Piața Victoriei, aici urmând să rămână, totuși, deschise circulației două benzi pentru cei care vin dinspre Aviatorilor către Calea Victoriei și dinspre Romană și Ștefan cel Mare către nord.
Alte mișcări de protest
După Revoluția din decembrie ’89, sindicaliștii au adus în stradă 100.000 de oameni la un miting și un marș între fostul Parlament și Președinție. Acțiuni mai mari au avut loc în 1993, 1995 și 1999, dar nu au fost mai mult de 20.000 de oameni la niciunul din aceste proteste, deși organizatorii au anunțat 80.000-100.000 de participanți.
Pe 4 mai 1993, cu o zi înainte de declanșarea unei greve generale, sindicatele și Guvernul au ajuns la un acord care garanta rezolvarea parțială și în timp a problemelor ridicate de partenerii sociali, pe care însă confederațiile „Frăția”, BNS, „Alfa” și „Univers” au refuzat să îl semneze. Drept răspuns, pe 5 mai „Frăția” a intrat în grevă generală, celelalte confederații amânându-și acțiunile pentru zilele următoare. După o zi și jumătate de grevă a sindicaliștilor din „Frăția”, conflictul de muncă a fost suspendat.
Doi ani mai tîrziu, sindicatele s-au reunit pentru o nouă acțiune. În 1995, sindicatele s-au revoltat ca urmare a deciziei Executivului de a limita creșterile salariale. Cele trei centrale sindicale au avut o vreme o poziție comună pe durata negocierilor cu Guvernul, dorind să obțină o majorare a salariilor astfel încât puterea de cumpărare a populației să fie de 65 la sută față de octombrie 1990. CNSLR-Frăția obținuse din partea Guvernului, încă din luna aprilie, o promisiune în acest sens, materializată printr-un acord. Atunci când președintele a promulgat OU 1 privind condițiile de creștere a salariilor în anul 1995 la regii autonome și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, sindicatele au considerat că acordul nu a fost respectat și au amenințat cu proteste.
Prima acțiune comună a sindicatelor din seria celor anunțate în vara lui 1995 a fost o manifestație în București, pe 15 iunie. Mitingul-maraton a adus însă în stradă mai puțin de 2.000 din cei 100.000 de sindicaliști așteptați de organizatori, astfel că marile centrale s-au așezat din nou la masa negocierilor cu Executivul.
La sfârșitul lunii mai 1999, toate confederațiile sindicale au organizat o grevă generală, dar rezultatele au fost mult sub așteptări, în jur de zece la sută dintre membrii celor patru centrale sindicale participând la greva generală, adică un sfert din numărul anunțat de organizatori.
La mitingul din 19 mai 2010 sunt anunțați cel puțin 60.000 de participanți, nu doar sindicaliști, ci și pensionari, studenți, șomeri sau oricine este nemulțumit de măsurile de austeritate pe care vrea să le ia Guvernul.
De data aceasta, mesajul transmis răspicat Guvernului și Președinției, atât de liderii sindicali, cât și de oamenii simplii cu venituri mici, este că nu acceptă să le fie reduse salariile și pensiile, iar dacă nu se ține cont de părerea lor sunt hotărâți să dea jos Cabinetul Boc, într-o acțiune de stradă care se anunță a fi una dintre cele mai ample din ultimii 19 ani.
