Sărăcia și birocrația, piedici în repatrierea românilor morți în străinătate

Goniți din țară de sărăcie, românii își îndeplinesc uneori visul, alteori devin nume în rapoartele poliției, dar nu de puține ori sfârșesc dramatic, iar ghinionul pare că-i urmărește și după moarte, căci rudele nu au bani să-i repatrieze, autoritățile nu-i au în evidență, iar birocrația e imensă.
Foarte mulți români au plecat din țară în ultimii ani pentru a munci, legal sau nu, în străinătate. Unii dintre ei s-au întors. Alții – majoritatea – sunt încă plecați. Dintre aceștia, o parte nu se vor mai întoarce pentru că și-au făcut deja un rost în altă parte. Un caz aparte este al celor care, plecați la muncă, au murit în străinătate, iar cei rămași în urma lor nu au mai avut bani să le plătească repatrierea.
Miguel Fonda Ștefănescu, președintele Federației Asociațiilor de Imigranți Români din Spania (FEDROM), susține că majoritatea deceselor intervenite la românii din Spania nu sunt provocate de accidente de muncă, cea mai frecventă în cazul femeilor fiind, de pildă, agresiunea.
O altă Românie în afara României
În schimb, potrivit lui Eugen Terteleac, președintele Asociației Românilor din Italia, comunitatea românească din peninsulă are pierderi de vieți omenești foarte mari în ultimii ani, cauzele fiind, nu de puține ori, accidentele de muncă. „Românii sunt expuși în primul rând la accidente de muncă pentru că lucrează la negru”, mărturisește Terteleac. El spune că sunt români rămași neidentificați pe la morgi unde, dacă nu există probleme de spațiu, rămân ani de zile. „România ar trebui să ia în considerare și să fie cât se poate de sensibilă cu situația dificilă a familiilor de români din străinătate”, apreciază Terteleac, care susține că, de fapt, autoritățile ar trebui să ia în seamă faptul că „există o altă Românie în afara României”.
Direcția Generală Afaceri Consulare (DGAC) din cadrul MAE recunoaște că nu există în prezent o evidență a românilor decedați în străinătate și care nu pot fi repatriați din cauza costurilor prea mari pe care le-ar implica. De altfel, potrivit lui Cornel Vișoiu, directorul DGAC, o evidență a acestor cazuri nici nu ar fi posibilă. În ultima vreme, românii pleacă în străinătate împreună cu apropiați sau rude, iar aceștia sunt primii informați în cazul unui deces. Consulatele află despre deces doar atunci când nu există rude sau dacă sunt anunțate de către familie.
Procedura urmată în cazul decesului, complicată
Procedura urmată în cazul decesului unui român din străinătate este complicată. Consulatul român informează Direcția Consulară a Ministerului de Externe, care transmite mai departe informația către Ministerul de Interne, iar în cele din urmă poliția informează familia decedatului.
În cazul în care familia are bani, plătește direct societății de pompe funebre suma necesară pentru repatrierea cadavrului. Ambasada sau consulatul intervine doar pentru a oferi familiei celui decedat, la cerere, sfaturi despre firmele de pompe funebre și modul în care acestea pot fi contactate. De altfel, românii decedați în străinătate au devenit „o afacere” în ultima vreme, mai multe societăți de pompe funebre specializate în transportarea acestora în țară fiind înființate recent în România.
Problema intervine în cazul în care familia nu are bani pentru repatrierea rudei decedate. În acest caz, familia trebuie să comunice scris Poliției acordul privind înmormântarea rudei în străinătate. În această situație, „soarta cadavrului” este diferită în funcție de locul unde s-a produs decesul. În Italia, defunctul rămâne la morgă pe o perioadă variabilă, în funcție de capacitatea morgii, după care este înmormântat pe banii Primăriei. În Spania, situația este diferită deoarece, din rațiuni financiare și de spațiu, defunctul este întâi incinerat și abia apoi cenușa este îngropată.
În cazul deceselor prin violență – caz de altfel frecvent – situația este chiar mai complicată, pentru că este necesar acordul magistratului, iar cadavrul poate fi reținut câteva luni.
Directorul DGAC susține că departamentul său a studiat și experiența altor state în această materie, iar problema nu este reglementată.
Consulul României la Roma recomandă asigurările de viață
„Cetățenii sunt îndrumați să își facă asigurare de viață. Din păcate, nu avem cum să plătim”, mărturisește Vișoiu. De altfel, obiceiul românilor care pleacă în străinătate de a nu-și face o asigurare este o problemă recunoscută atât de consuli, cât și de reprezentanții principalelor asociații de români din Spania.
Consulul României la Roma, Cosmin Dumitrescu insistă pe problema asigurărilor de viață și precizează că a început deja strângerea de date pentru realizarea unei statistici a celor care nu sunt repatriați sau înhumați. O evidență care va conține, potrivit consulului, inclusiv motivele pentru care nu a fost realizată repatrierea sau înhumarea.
„Foarte puțini vin să ne ceară ajutorul”, se plânge Cosmin Dumitrescu. Afirmațiile sale contrastează însă cu cele ale reprezentanților principalelor asociații de români din Italia și Spania, care susțin că sunt frecvent contactați de persoane care le cer ajutorul pentru repatrierea rudelor lor, iar în unele cazuri au fost făcute chete pentru a strânge sumele necesare aducerii sicrielor în România.