Merg la București. E sâmbătă dimineața. Cerul înnorat îmi creează un sentiment de tristețe, dublat de cenușiul câmpurilor dezgolite pe unele locuri de recolta trudită de țăranul român. Un peisaj dezolant, care nu face altceva decât să zugrăvească greutățile vieții de zi cu zi în satul bunicilor, părinților, sau al nostru, în multe cazuri. Pentru că suntem o țară în care agricultura și zona rurală înseamnă mult. Peste 10 milioane dintre ai noștri concetățeni au ales să își ducă viața, mai departe, în satele și comunele noastre. Peste 10 milioane dintre ai noștri români au ales să trudească cu palmele ogorul pe care l-au primit înapoi după 1990 și care, pentru mulți dintre ei, înseamnă cea mai mare bogăție, dar, paradoxal, și cea mai mare sărăcie. Pentru că prețul produsului românesc este foarte mic, în comparație cu costul vieții de zi cu zi. Un kilogram de cartofi se vinde cu 3 sau 4 mii de lei, același preț ca și în urmă cu ani buni. Litrul de lapte poate fi
vândut de țăranul român cu maxim 7 mii de lei, timp în care uleiul, zahărul, făina au prețuri din ce în ce mai mari, pe zi ce trece. Am mers foarte mult în ultima vreme printre oameni. Și îmi pare rău că nu am început mai de demult. Mi-aș fi dat seama cât de greu o duc românii noștri. Mi-aș fi dat seama cât de simple sunt dorințele lor și cât de ușor pot fi duse unele în practică. Aș fi aflat mai de demult cât de mici sunt pensiile și ca subvențiile în agricultură nu au mai fost date de 3 ani încoace. Cum poate o bătrâna să trăiască cu o pensie de 400 mii lei vechi pe lună? Nici măcar 15 Euro, după o viață de trudă, chin și amar. Aproape că nu am avut puterea să mă uit în ochii bătrânei, pentru care singura speranța poate să mai vină doar de la Cel de Sus. Mi-am dat însă seama că cei care au obligația să asigure românilor un trai mai bun, cei care au strigat „să trăiți bine” nu s-au ținut de promisiune. Pur și simplu romanii nu trăiesc bine, iar țara noastră bogată devine din ce în ce mai săracă. Aveți grijă, domnilor care guvernați de la palatul Victoria și conduceți țara de la Cotroceni, până unde aveți de gând să mai sărăciți poporul român.
