Șapte pasaje biblice pentru părinți

Ce are de spus Biblia părinților de azi? Iată cele mai importante șapte principii scripturistice de parenting.
Primul: Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi (cf. Deuteronom 6, 6-7). Unul dintre rolurile cele mai importante pe care le avem noi, părinții, este acela de educatori. Suntem primii profesori ai copiilor noștri. Materia pe care o predăm se numește (con)viețuire. Întrebarea cea mai importantă pe care o pun copiii este: cum să trăim fericiți? Iar manualul cel mai bun după tare predăm este Biblia. De ce? Pentru că în ea se găsesc instrucțiunile (a se citi poruncile) lui Dumnezeu pentru a trăi o viață fericită.
Al doilea: Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea (cf. Proverbe 22, 6). Jordan Peterson, ilustrul psiholog canadian, în bestseller-ul „12 reguli de viață. Un antidot pentru haos” intitulează capitolul pentru părinți astfel: Nu-ți lăsa copiii să facă lucruri care te vor enerva. Sună egoist. Nu? Aproape brutal! Așa mi s-a părut și mie. La prima vedere. Dar este adecvat. Dacă îi învățăm pe copii de mici calea cea bună, când vor deveni mari ne vor face cinste. Și vor preda lecțiile învățate copiilor lor.
Al treilea: Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept (cf. Efeseni 6, 1). Dacă ei trebuie să asculte, noi trebuie să îi învățăm. O, voi accentua cât voi putea aspectul acesta. Părinții sunt datori să își educe odraslele. Cei șapte ani de acasă, bunele maniere, răspunsurile la „de ce-urile” curioase, cuvintele magice „mulțumesc”, „iartă-mă” și „te rog” sunt pe lista de discipline parentale. Dar mai ales instruirea în credința creștină. De ce? Pentru că astfel vor câștiga nu doar „pământul”, ci și cerul.
Al patrulea: Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului (cf. Efeseni 6, 4). Cum îi putem întărâta la mânie pe copiii noștri? Făcând promisiuni și încălcându-le. Observând comportamente greșite și neimplicându-ne în corectarea lor. Refuzându-le timpul cu noi. Râzând de defectele lor. Și asta nu e bine. E timpul pentru o schimbare.
Al cincilea: Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri (Filipeni 4, 6). Copiii sunt cel mai bun termometru. Ei preiau temperatura nocivă a fricilor părinților și o multiplică exponențial. În loc să vorbim despre îngrijorările noastre în fața lor, mai bine ne-am așeza în genunchi împreună cu ei pentru a le mărturisi cerului. Un exemplu. Matias a fost martorul propriei minuni atunci când Dumnezeu a răspuns rugăciunii lui (a noastre) în legătură cu pământul care venea continuu peste geamul camerei lui din cauză că vecinul întârzia să construiască gardul de susținere. Într-o zi de ianuarie a anului 2018 a jubilat: „Tati, Dumnezeu chiar m-a ascultat!” Iată un moment fantastic în viața spirituală a fiului meu. Matias e un exemplu de credință.
Al șaselea: Tu (fiule n.n.), însă, ai urmărit de aproape învățătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credința mea, dragostea mea, răbdarea mea (cf. 2 Timotei 3, 10). Cel mai bun mod de a-i învăța pe copii este exemplul personal. Astfel, faptele noastre strigă mai tare decât vorbele noastre. Și asta e de bine.
Al șaptelea: Dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim? (cf. Evrei 12, 9). Atenționare pentru părinții „moderni” (sau, mai corect, „terni”): să nu cădem în cursa de a nu-i pedepsi* pe copii atunci când trebuie. Asta le-ar pricinui un mare rău pe termen lung. Sigur, cu măsura potrivită.
Dragi părinți, meditați, comentați și aplicați aceste principii. Copiii voștri au nevoie de ele. Vă vor salva de mult stres. Dacă e vreo carte pe care aș lua-o cu mine pe o insulă pustie, atunci acea carte e Biblia.
Doamne-ajută!
*În sensul de a stabili limite sănătoase, reguli de comportament, și consecințe atunci când nu sunt respectate.
(Gabriel Braic, Semeseuri pentru familii grăbite, Editura Agaton, Făgăraș, 2019, pp. 79-82, Doxologia.ro)