„Săptămâna Stâlpărilor”: ultimele zile din Postul Paștilor îl au pe Lazăr în centrul atenției

Această săptămână încheie postul de 40 de zile, Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor fiind considerate praznice aparte, la fel ca și ultima săptămână, cea a Pătimirilor Domnului, care este încadrată într-un regim mai aspru de postire.
Biserica împletește Sâmbăta lui Lazăr cu Duminica Floriilor, deoarece aceste zile aduc în atenția credincioșilor divino-umanitatea lui Hristos înainte de Pătimirea Sa: Învierea lui Lazăr arată divinitatea lui Hristos, iar intrarea în Ierusalim șezând pe asin – umanitatea Sa.
Părintele Alexander Schmemann ne spune că, pe parcursul celor șase zile premergătoare învierii lui Lazăr, slujbele Bisericii ne îndeamnă a fi urmăritorii lui Hristos, după cum întâi El Însuși ne vestește moartea prietenului Său, iar apoi începe călătoria către Betania și Ierusalim. Tema și tonul săptămânii sunt date duminică seara, la Vecernie:
„Începând cu dragoste a șasea săptămână a cinstitului post, să aducem credincioșilor cântare înaintea prăznuirii stâlpilor Domnului Celui ce vine în slavă cu puterea dumnezeirii în Ierusalim, ca să omoare moartea.”
De luni până vineri, Lazăr se află în centrul atenției tuturor slujbelor Bisericii: boala și moartea sa, tristețea rudelor sale și răspunsul lui Hristos la toate acestea. Astfel, Luni auzim că: „Astăzi, umblând Hristos pe lângă Iordan, I S-a arătat boala lui Lazăr…”; Marți: „Ieri și astăzi a fost boala lui Lazăr…”; Miercuri: „Astăzi Lazăr murind se îngroapă și-l jelesc surorile…”; Joi: „Două zile are astăzi Lazăr cel mort”. În cele din urmă, Vineri: „În ziua de mâine Domnul vine să ridice pe fratele cel mort (al Martei și al Mariei)”.
Sfântul Nicolae Velimirovici ne îndeamnă ca, în aceste zile, să ne curățăm inimile și să privim dincolo de minunea învierii lui Lazăr din Betania, văzând în aceasta o preînchipuire a Învierii Mântuitorului:
„În această a șasea săptămână a Marelui Post, când vei auzi Evanghelia învierii lui Lazăr din morți, adună-ți gândurile și îndreaptă-le spre inima curată pe care Dumnezeu o vede. Și încearcă curăția inimii tale cu această minune a învierii celui mort de patru zile […]. Iar tu, dacă aici nu Îl vei vedea pe Dumnezeu (în chipul lui Hristos cel Înviat) și nici minunea dumnezeiască în învierea lui Lazăr, înseamnă că încă ai inima necurată. Însă, în niciun caz nu deznădăjdui. Numai să îți dorești cu adevărat o inimă curată – și Dumnezeu, care este Dăruitorul tuturor celor bune – îți va da. Nu te îndoi – Dumnezeu îți va da inimă curată și bucuria ta va fi nemăsurată și nesfarșită.”
Ca particularități liturgice, sâmbătă, la Utrenie, se vor cânta Binecuvântările Învierii („Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale”), iar la Sfânta Liturghie, în loc de „Sfinte Dumnezeule”, se va cânta „Câți în Hristos v-ați botezat, În Hristos v-ați și îmbrăcat”.
În ceea ce privește Duminica Floriilor, la Vecernie, după citirea Evangheliei, la strană nu se mai cântă „Învierea lui Hristos”, ci se citește Psalmul 50, după care preotul binecuvântează, prin stropire cu aghiasmă, ramurile înmugurite de salcie – semne ale biruinței asupra morții, pe care Iisus Hristos a învins-o prin învierea lui Lazăr din morți, dar mai ales prin Învierea Sa.
(Cătălin Acasandrei, Doxologia.ro)