ȘANTAJUL ȘI ETAJUL

EFECTE COLATERALE. Locuiesc pe strada Orest Tafrali. Bietul Tafrali, ajunge când Trafali, când Tufli, când Tarlafi. Vama Iași mi-a expediat retur un colet din Germania cu mențiunea „adresă inexistentă”. Cel mai nedumerit este factorul poștal: ,,cine-a mai fost, dom’le, și Trafali ăsta?” Daca i-aș spune că Tafrali a inițiat studiile de bizantinologie în România, m-ar întreba ce-i aia bizantinologie. Dacă l-aș informa că aromânul Tafrali și-a susținut doctoratul, la Sorbona, sub îndrumarea marelui Charles Diehl, ar trebui să-i explic cine a fost Diehl. Așa că, mă las păgubaș. După tot circul cu termopanele lui Năstasc de pe strada Zambaccian, un amic m-a întrebat, cu oarecare jenă, cine-i ăsta Zambaccian? De unde se vede că anumite scandaluri publice au, ca efect colateral, sporirea gradului de cultură al nației. Scriu, ca să se știe: marele colecționar Krikor Zambaccian a donat statului formidabila lui colecție de tablouri: Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza, dar și Matisse, Delacroix, Renoir, Picasso ș.m.a. Pe aceeași stradă Zambaccian, aproape de Muzeu, mai ființează o colecție de tablouri celebre. Poate fi vizitată doar cu ordin de percheziție. De la DNA.
*
ȘANTAJUL ȘI ETAJUL. Doamna Irina Jianu, fostă mare mahăr în construcții, a răspuns sec unui gazetar: „întrebați-l pe Șeicaru”. Domnia sa avea în vedere, nu mă îndoiesc, sintagma faimoasă „șantajul și etajul”, atribuită lui Șeicaru. Pe Pamfil Șeicaru, cel care a ctitorit biserici și mănăstiri, cel care a fost „judecat” în 1945, cu lotul de „criminali de război vinovați de dezastrul țării” (alături de Nichifor Crainic și Radu Gyr) și a fost unul dintre marii gazetari români, am avut prilejul să-l cunosc, cu multe decenii în urmă, pe aeroportul Istanbul. Eram cu echipa națională de fotbal și un bătrânel uscățiv, auzind vorbă românească, s-a apropiat și s-a recomandat: „Eu sunt Pamfil Șeicaru”. „Să fii matale sănătos” – a glăsuit Rică Răducanu, care, ca și colegii de Națională, știa despre gazetăria interbelică cam tot atât cât despre geografia Patagoniei. Păstrez două scrisori de la Pamfil Șeicaru. Propunea editarea, la „Junimea”, unui volum intitulat „44 de portrete ale unor personalități interbelice”. Am trimis propunerea mai departe și, desigur, nu s-a aprobat. Cât despre „șantajul și etajul”, un soi de motto pe care mai toți i-l atribuie lui Șeicaru, mă tem că-i vorba de-o eroare perpetuată și reluată total nemotivat. Nu Șeicaru este inventatorul ei și al șantajului de presă, ci contemporanul său, un alt „ziarilă”, Stelian Popescu. Doamna Jianu datorează scuze memoriei celui ce a fost Pamfil Șeicaru,
*
VINE, VINE, PRIMĂVARA! Oricât s-ar mai strofoca iarna, am intrat pe bulevardul primăverii. Ne așteaptă cele mai frumoase luni ale anului: aprilie și mai. Pescarii au intrat în dârdori: se ascut cârlige, se plătește cotizația, sunt unse mulinetele și, mai ales, se face schimb de informații strict profesionale. Cei care, precum subsemnatul, nu-s interesați de crapul-stas din iazurile furajate, ci caută mereu alte ape sălbatice, în stufărișurile cărora să simtă privirea rece a știucii, încearcă să afle „locații” (ptiu!) noi și neatinse. Misteriosul Prut mai are cotloane virgine, da-i râu mofturos și plin de fițe: când e prea umflat, când prea scăzut, când încarcă firul cu frunziș tăbârcit din Basarabia, când e generos nevoie mare, când total inert. Cum ne aflăm în veacul XXI, nu mai contez pe destăinuri confraterne de tip sadovenian și investighez științific, pe satelit. Programul Google-earth, ca și Geo-strategies îți arată cu deslușiri la metru tot ce-ți poftește inima pe întinsul lumii necuprinse. România o vezi ca-n palmă; dacă
Apelezi la zoom, descoperi și cea mai amărâtă știoalnă din dosul casei gospodarului. Tot scanând și navigând, aflu (la coordonatele 46″18.21.59″ N și 28”04’10.58″ E) luciuri de apă de noi neștiute: balta Patiul, balta Prundului, undeva, către Fălcău. Scot hărțile pe imprimantă, le-mpart confraților și-s avertizat că… pot da de bucluc! Proiectul de lege inițiat de MAPN („Asigurarea geografică”… etc.) mă obligă, în termen de 30 de zile, să depun hărțile la cea mai apropiată unitate militară și… să nu mai fac. Altfel amenda începe de la 200 milioane! Asta arătând că, la MAPN, a mai rămas un Moș Teacă ce nu știe în ce veac trăiește și încă mai aprinde fitilul sâneței cu amnarul.