„Sandvișul din pauză”

“Invalizi prost tratați”
„Sunt informat că, cu ocazia revizuirii invalizilor de războiu, la Rădăuți, din 5 iulie a.c. și mai înainte, invalizii noștri au fost tratați de cătră Comisia de revizuire în mod brutal, cum nu se cuvenea. Pe fiștecare invalid îl întâmpinau cu cuvinte rușinoase și de ocară ca și cum ei ar fi fost de vină că sunt invalizi. Un invalid de la mine din sat, care este atât de slab că nu poate umbla fără două bețe, ăluia i-au luat botele din mână și l-au silit să fugă prin odaie și el a căzut la moment pe podeală. Apoi l’a luat unul și a stat cu picioarele pe el, călcându-l și izbindu-l ca un criminalist. Lucruri ca acestea și altele la fel n’ar trebui să se întâmple în România, unde lumea trebuie să păstreze stimă față de armata română, mai mult față de orice”.
„Glasul Bucovinei”, Anul III, Nr. 510, 5 Septembrie 1920.
„Sandvișul din pauză”
„La Suceava, la Combinatul de celuloză și hârtie s-a vorbit despre modul în care administrația unității intenționează să organizeze anumite locuri unde muncitorii să poată servi, în mod civilizat, masa în pauză. Păcat însă că unitățile comerciale din Suceava nu-și fac simțită prezența în incinta celor două mari combinate, unde lucrează mii de oameni. Fiecare este nevoit să vină cu pachețelul cu mîncare de-acasă. În afară de lapte care se servește la locul de muncă lucrătorilor din mediul toxic, salariaților din lunca Sucevei nu li se pregătește nimic. Vor spune tovarășii din comerț că în imediata apropiere ființează un chioșc. Dar în afară de bomboane, sirop, suc, covrigi, ciocolată și biscuiți, aici nu se găsește altceva. De unde să-și procure oamenii o tartină, o chifteluță, un iaurt, o gogoașă, pîine și multe alte produse alimentare?”.
„Zori noi”, Anul XXII, nr. 6134, Suceava, Miercuri 6 septembrie 1967.