Căutăm și batem – însă dăruirea este la voia Împărțitorului darurilor, Care împarte ca un stăpânitor cui vrea El. Așadar, întrebuințând cu osârdie toate mijloacele amintite, umblă așteptând să te cerceteze Dumnezeu – Care, deși este totdeauna gata, nu vine niciodată cu preaviz. Ca atare, creează condițiile în care obișnuiește harul să lucreze, ieși, cum ar veni, întru întâmpinarea lui. Mergi la biserică și ia parte la toate slujbele, citește ori ascultă cuvântul lui Dumnezeu, discută cu oameni temători de Dumnezeu, începe oarecare facere de bine sau osteneală și, mai presus de toate, roagă-te. Roagă-te și la biserică și acasă, silind prin stăruința ta pe Cel Îndurat să îți dăruie, ca pe o pâine spre ființă, ajutor haric spre mântuire. Astfel să te ostenești, să te încordezi, să cauți – și vei găsi. Astfel să bați, și ți se va deschide. Domnul Mântuitorul va vedea această osteneală a ta spre mântuire, și-ți va trimite ajutorul Său cel mântuitor care, venind, va rupe toate legăturile păcatului și va da sufletului libertatea de a merge pe calea Domnului fie întru însingurarea pustiei, fie în sfera obștească. Va veni, adică, ceea ce i s-a dat sfintei Maria Egipteanca pe degeaba.
Ce se cuvine să facem pe urmă ne va învăța însuși harul, cercetătorul sufletelor, așa cum a învățat-o pe Maria Egipteanca, așa cum învață pe oricine se învrednicește de el și se supune lui.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Pregătirea pentru Spovedanie și Sfânta Împărtășanie – Predici la Triod, Editura Sophia, București, 2002, p. 235, Doxologia.ro)