Să fii chic cu Nicolae Ceaușescu (V)

Era greu și cu feromonii, tare greu. Acuma ne alintăm cu parfumuri care să ne surprindă cât mai avantajos unghiul „ph”-ului, zborșind în văzduh exact atâția feromoni cât este nevoie, pentru ca adversarul să îngenunche. Dar pe-atunci, cu un spray deodorant „8×4”, cu un „Rexona” sau un „Fa” frângeai rezistența oricărei frumoase, cu condiția să n-o fi marcat anterior concurența beduină, cu un cip de semnalizare.
Săpunurile erau copiii de suflet ai spray-urilor, dar era mare păcat să le strici, spălându-te din prima cu ele, așa, pur și simplu. Nu, frățioare, săpunul „Lux”, „Fa” sau „Rexona” se ținea mai întâi luni bune, între hainele împăturite în dulap. Se ținea cu ambalajul puțin dezlipit, ca o tunică descheiată la doi nasturi, ca să poată îmbiba, cu povestea lor plăcut mirositoare, tricourile „Puma” care nu erau „Puma”, puloverele „C&A” care nu erau „C&A”, cămășile „Ralph Lauren” care nu erau „Ralph Lauren”…
Mulți feromoni conținea și fumul țigărilor fine, și aroma rară a cafelei solubile – prietenosul ness marca „Amigo” – ambele foarte eficiente în activitatea de atragere și preludiere a sexului frumos. Amorezii versați recunoșteau franș că sentimentul pe care ei îl mută de colo-colo e parcă tot un fel de ness, solubil în efluvii de tutun Virginia… Nu știu cum, dar pe-atunci tutunul nici nu dăuna grav sănătății, cum din păcate se întâmplă acum, ba parcă se poate spune că îi ajuta sănătății… Iar criza din comerț îi tăia aripile abuzului de cafea, nepermițându-i să creeze dependență.
Știți ce mă miră mai tare și mai tare? Că nicio carte, unde se analizează și cataloghează asprimile defunctei societăți comuniste, nu a găsit de cuviință să dedice un capitolaș cumplitului regim vestimentar care-a chinuit poporul, în principal tineretul. Un regim vestimentar pe care cu toții l-am suportat și pe care fiecare a încercat să-l fenteze, după puterile și posibilitățile sale.