Să fii chic cu Nicolae Ceaușescu (IV)

Și tot spre fabricile înclinate spre export trebuia să te orientezi, dacă țineai să pui mâna pe o pereche de încălțări ca lumea; o pereche de pantofi eleganți – faimoșii „Otter” de la Timișoara ori dublu rafinații „Clujana” – sau de sport, celebrii adidași.
Firma „Adidas” merită un bob zăbavă, căci a avut aceeași importanță onomastică în încălțăminte, ca firma „Xerox” în activitatea de copiere. Așa cum orice hârtie reprodusă după original se numește pentru eternitate „copie xerox”, la fel orice încălțări de sport din piele capăta din oficiu titlul de „adidași”. Eu unul mă mândream cu o pereche de adidași „Converse” și prima oară când i-am urât pe meteorologi a fost când m-a prins zloata în adidașii mei cei noi, fiindcă ei – ghicitorii în presiunea aerului și-n viteza vântului – greșiseră prognoza… Cât am luptat atunci ca să le refac pielea lezată de apă și noroi!
Prin urmare, mai mereu se ivea, spre fericirea vrednicilor pândari, câte un lot de marfă refuzată la export; iar ce nu le plăcea moftangiilor de clienți vestici, era numai bun pentru noi, clienții estici. Cui îi păsa, pe abstinența aceea vestimentară, de-un fermoar câș sau de-o cusătură fragilă? Pentru a drege păcatul, n-aveai decât să contactezi un restaurator de haine, eventual chiar pe ăla care ți-ai cusut blugii „Lee”.
Să mai adaug ceva, nu lipsit de importanță: întotdeauna i-am suspectat pe făurarii țoalelor din fabrici că o scrânteau intenționat, în procesul muncii lor. Pentru patrioticul lor sabotaj, aveau și au toată admirația mea. Dețin toate semnele că, dacă n-ar fi fost ei, dandy-smul național ar fi sucombat, în acele vremuri vitrege. Din acest motiv, le trimit peste decenii salutul meu recunoscător: domn’ inginer Mantale și matale, maistre nea Dominte, sper că sunteți sănătoși și-n viață! Cu oameni de ispravă ca voi, ne-am bucurat și noi de-o tinerețe refuzată la export!