Să fii chic cu Nicolae Ceaușescu (III)

Ah, era să uit un alt tichet de originalitate a jeans-ilor: pătrățelul de piele din spate dreapta, pictat cu numele mărcii; acea etichetă cusută în rând cu găicile pentru trecerea curelei, ea însăși având uneori și rol de gaică. Știu un pictor, înșurubat destul de adânc în arta noastră post-revoluționară, care-a fost un trăitor boierește în comunism, când s-a ocupat doar cu decorarea acelor petice aplicate îndărătul blugilor, ca niște vize ce te pașaportau în plaiurile de vis ale Occidentului. Fără ele, nicio pereche de blugi nu era o pereche de blugi întreagă. Dac-ați ști ce bătaie – pe nasturi, capse, fermoare și petice de piele – aveau loc când se dezmembrau blugii vechi și uzați! Haite de hiene vestimentare se aruncau asupra leșului bieților nădragi, neținând cont de nimic, smulgând hălci din trupul lor, cald încă!
Fără etichetă, orice strai – nu doar blugii – era supus dubiilor: o fi original, n-o fi original… De aceea, primul pas făcut după achiziționarea unei haine era lipirea etichetelor pe ea, cât mai numeroase și mai la vedere posibil. E drept, uneori aceste înscrisuri se băteau cap în cap: o etichetă de pe mâneca tricoului indica de pildă marca „Nike”, pe când alta, amplasată pe același tricou, dar sub ceafă, o contrazicea, zicând clar și răspicat: „Puma”… Dar regula „mulți văd, puțini cunosc” funcționa și atunci. Și dacă suspiciunile insistau, ce era mai simplu decât să anunți, ca pe un adevăr știut doar de inițiați, că firma „Nike” și-a găsit consolarea la sânul „Pumei”, fiind deja înglobată în acest concern? Nimeni n-avea curajul să te contrazică.
Ca să-ți procuri o cămașă, o geacă ori un pulover pe care șicul să șadă comod, în toată naturalețea, trebuia să te orientezi spre fabricile de confecții care lucrau pentru export. Fiecare mare, ba chiar și mai mic oraș, se lăuda cu cel puțin o astfel de întreprindere fruntașă în întrecerea socialistă; iar de nu găseai o sursă de aprovizionare direct din interior, nu-ți rămânea decât să-i pândești magazinul de desfacere.
Piața occidentală, pentru care se lucrau finețurile acelea, era tare-n exigență, astfel că hingheri ai stofei și bumbacului erau tocmiți, pentru a depista câte o cusătură rebelă, un fermoar știrb ori vreo obrăznicătură de nasture ieșit din pluton. Norocul nostru!