Ce simplu e să fii dandy în ziua de azi, când magazinele îți aștern la picioare meniuri vestimentare dintre cele mai îndestulătoare! Ce simplu este astăzi și ce complicat era ieri, pe timpul comunismului! Dar dacă azi povara creativității e pasată pe spinarea dizainărilor, în comunism tu erai propriul tău creator.
Nu făceai două parale ca dandy în comunism, dacă n-aveai propria ta pereche de blugi, pe care-i aflai în căminele locuite de studenți străini, în principal de arabi, veniți să-și vâre în cap buchea universitară românească. Blugii erau scheletul, infrastructura; pornind de la ei, se putea lucra și improviza la nesfârșit. Blugii erau partea fixă, restul putea varia în funcție de imaginația fiecăruia.
Cumpărând direct de la arabi, eliminai veriga „bișnițar”, cu adaosurile lui nesimțite în lanțul comercial. Spre deosebire de bișnițarul nostru, arabul era neguțător cinstit. Băteai la ușa lui, scoteai banul – echivalând cu leafa națională medie – și probai o constelație de blugi care nu erau americani, dar priviți din anumite unghiuri ale bunăvoinței, puteau fi luați drept unii americani. Te hotărai greu, dar pân’ la urmă alegeai o pereche. Plescăiai mulțumit din buze: poate că nu-ți veneau ei chiar ca turnați, dar ce mai conta. Erai și tu un mic american.
Îi trăgeai pe tine, crac după crac, radiind din toată fericirea; aproape că și uitai să oftezi, trăgând cu ochiul la fătucile care dereticau, găteau sau flecăreau în camera de cămin a arabului. Fete frumoase, adunând în părul lor tot blondul țării, fete cu păr oxigenat, care-ți dăruiau cu generozitate din oxigenul lor vizual; fete sorbind, c-un aer târfesc de osteneală, din țigările cu tutun „Virginia”, la fel de blond ca și ele. Fete românce, dar inaccesibile românilor.
Hotărât lucru, rezistența femeiască a neamului nostru a fost intens încercată în acele vremuri, ea dovedindu-și din păcate limitele. Studenții străini îi făceau sexului nostru frumos operații pe cord deschis, iar el plesnea bezmetic din aripi, alimentat dintr-un rezervor plin cu fericire. Știau și unde să atenteze studioșii beduini: mângâiau pielea sensibilă a fetelor noastre mai întâi cu săpun „Rexona”, „Lux” sau „Fa”; le mulau apoi pe sâni tricouri imprimate cu figurile întunecate ale componenților de la formația „Boney M.” sau cu chipurile albinoase ale celor de la grupul „ABBA”… După care, nimic nu le ședea mai la îndemână decât să le dea gata! Se pricepeau, perverșii, să ne drogheze frumusețea feminină cu vraja subțire a țigărilor „Camel”, „More” și „Salem”!
