România este o țară de tranzit, cu un număr redus de străini care primesc o formă de protecție, dar odată cu aderarea la Spațiul Schengen va fi înregistrată o creștere naturală a numărului de imigranți, fiind necesară îmbunătățirea managementului imigrației, potrivit unui studiu realizat de Soros.
Studiul „Gestionarea benefică a imigrației în România” arată că România continuă să fie în principal o țară de tranzit, numărul străinilor, refugiaților, străinilor care primesc o formă de protecție și a solicitanților de azil fiind unul redus, ceea ce nu permite plasarea problemei ca prioritară pe agenda publică românească.
Specialiștii arată că în 2008 numărul solicitărilor de azil a crescut față de anul 2007 cu 64 la sută, scăzând însă cu 29 la sută în 2009 față de 2008.
„În perioada 2005-2009, nivelul înregistrat al cererilor de azil a fost de 0,2 cereri la 1000 de locuitori”, se arată în document.
Pe termen lung, specialiștii din instituțiile cu atribuții în acest domeniu estimează o creștere a numărului de cereri de azil în România și atrag atenția asupra importanței demarării unui proces de pregătire instituțională, de pregătire a politicilor publice necesare unui management eficient.
„În ceea ce privește dinamica fluxului imigranționist, există așteptări pentru o «creștere naturală» a numărului de imigranți. În acest sens, informațiile prezentei cercetări sugerează probleme serioase de management al imigrației din perspectiva aderării României la Spațiul Schengen: în câțiva ani, România va deveni extrem de atractivă pentru toate categoriile de imigranți, ca placă turnantă pentru imigrație legală și ilegală deopotrivă”, se arată în studiu.
Inițiatorii cercetării precizează că ar trebui acordată o atenție sporită problemelor legate de managementul frontierelor externe, a cărui eficiență este strâns legată de dotarea cu echipamente și tehnologie la nivel local și regional și de pregătirea și perfecționarea resurselor umane din toate instituțiile abilitate local sau regional.
„Noul statut al României prin aderarea la Spațiul Schengen crează o responsabilitate în plus pentru statul român de a asigura granițele externe ale Uniunii Europene și îndeplinirea obiectivului de combatere a imigrației ilegale. În acest context se impune o mai strânsă concertare a eforturilor instituțiilor cu atribuții în reglementarea imigrației și prevenirea imigrației ilegale: ORI, Poliția de Frontieră. Legislația uneori lacunară, incoerentă, neadaptată anumitor specificități locale sau lipsa mijloacelor pentru aplicarea legii conduc la situații nedorite precum munca la negru, restricționarea accesului la serviciile de sănătate publică, educație, locuire, asistență juridică și altele”, arată autorii studiului.
Totodată, rezultatele cercetării arată că dintre categoriile de imigranți de pe teritoriul României, de un interes aparte din perspectiva drepturilor și libertăților cetățenești este cea a „toleraților”, pentru care nu există prevederi în legislația românească.
„În cadrele legislației românești, în anumite condiții, această categorie de imigranți, alături de cei care nu doresc să solicite azil, încetează să existe în mod oficial. (…) Ca non-persoane, imigranții din categoria «tolerați» nu au drepturi – la muncă, locuire, dreptul la asistență medicală, ci au doar permisiunea de ședere pe teritoriul României”, se mai arată în studiu.
Autorii studiului mai afirmă că, din cauza vidului legislativ, „toleratul” este supus unor experiențe traumatice, fără a putea beneficia de asistență psiho-socială de specialitate sau de asistență medicală.
