Când viața de zi cu zi devine tot mai scumpă, stresul se mută de la raft direct în casele noastre, transformând liniștea sufletească într-un bun de mare preț, tot mai greu de găsit. Nu este deloc o coincidență faptul că, în perioade de instabilitate economică și inflație galopantă, rata conflictelor conjugale crește alarmant, însă marea eroare pe care o facem majoritatea este să credem că mărul discordiei este strict cifra de pe extrasul de cont. În realitate, banii sunt rareori doar despre hârtii și monede; ei reprezintă un vehicul pentru emoții profunde, pentru frici ancestrale și pentru nevoia noastră fundamentală de siguranță. Când inflația ne „mușcă” din puterea de cumpărare, ea nu ne golește doar portofelele, ci ne atacă direct sentimentul de control asupra propriului viitor, declanșând mecanisme de apărare care, de cele mai multe ori, se revarsă asupra partenerului de viață sub formă de reproșuri sau tăceri apăsătoare.
Pentru a înțelege de ce ne certăm pe tema facturilor, trebuie să acceptăm că fiecare dintre noi intră într-o relație cu un „bagaj financiar” invizibil, moștenit din familia de origine. Pentru unii, banii au fost un simbol al libertății și al iubirii, în timp ce pentru alții au reprezentat un instrument de control sau o sursă constantă de anxietate. Atunci când resursele devin limitate din cauza contextului economic, aceste tipare subconștiente ies la suprafață cu o forță regenerată. Cel care a învățat că economisirea este singura cale spre supraviețuire va deveni extrem de rigid și critic, în timp ce partenerul care vede banii ca pe o recompensă pentru efortul depus se va simți pedepsit și sufocat de noile restricții. Această coliziune de valori nu este un atac la persoană, deși așa o percepem în focul argumentelor, ci este pur și simplu o ciocnire între două strategii diferite de gestionare a fricii.
Inflația acționează ca un amplificator pentru fisurile deja existente în fundația unei relații. Ceea ce înainte părea o simplă diferență de stil în gestionarea bugetului devine, sub presiunea scumpirilor, o barieră de netrecut între parteneri, amplificând tensiunile care altădată erau ignorate. Psihologic vorbind, ne aflăm într-o stare de „alertă de supraviețuire” continuă. Creierul nostru percepe scăderea nivelului de trai ca pe o amenințare la adresa integrității noastre, iar într-o stare de stres cronic, empatia este prima care dispare. De aceea, o simplă discuție despre prețul utilităților se transformă rapid într-o dezbatere despre responsabilitate, respect și viziunea comună asupra vieții. Nu ne certăm pentru că unul a cumpărat un produs mai scump, ci pentru că celălalt simte că nu mai este protejat sau că partenerul nu înțelege gravitatea situației.
Un alt aspect subtil, dar devastator, este legat de dinamica puterii și de modul în care inflația redefinește rolurile în cuplu. În multe familii, identitatea personală este strâns legată de capacitatea de a asigura confortul celor dragi. Atunci când salariul rămâne constant, dar costurile cresc, apare un sentiment de inadecvare și de eșec personal, în special în rândul celor care se consideră principalii furnizori de resurse. Această frustrare internă este greu de verbalizat, așa că se transformă în iritabilitate. În loc să spunem „mă simt speriat că nu mai pot oferi familiei mele ce mi-am propus”, spunem „de ce ai cheltuit atât de mult la supermarket?”. Este mult mai ușor să criticăm o chitanță decât să ne expunem vulnerabilitatea în fața unei realități economice pe care nu o putem controla.
Tăcerea este, probabil, cel mai periculos inamic în aceste vremuri. Există încă un tabu social imens în jurul banilor, fiind adesea un subiect mai greu de abordat decât însăși intimitatea fizică. Multe cupluri evită să discute cifre concrete până când situația devine critică, sperând că lucrurile se vor rezolva de la sine. Însă inflația nu este o problemă care trece prin ignorare, ci una care necesită o renegociere constantă a contractului emoțional dintre parteneri. Când evităm discuțiile financiare, lăsăm loc presupunerilor, iar presupunerile sunt terenul fertil pe care cresc resentimentele. O relație sănătoasă în vreme de criză nu este una în care nu există probleme de bani, ci una în care partenerii pot vorbi despre frica lor de sărăcie fără să se simtă judecați.
Pentru a naviga prin această furtună economică fără a naufragia relația, este esențial să separăm valoarea umană de valoarea netă a contului bancar. Trebuie să învățăm să privim inflația ca pe un inamic extern comun, nu ca pe o greșeală a partenerului. Schimbarea perspectivei de la „tu cheltui prea mult” la „noi avem de gestionat o situație dificilă” modifică întreaga chimie a conversației. Cooperarea în fața adversității întărește legăturile, în timp ce căutarea vinovaților le fragilizează. Este momentul să ne întrebăm ce reprezintă banii pentru noi la nivel simbolic și să îi explicăm partenerului că nevoia noastră de a economisi nu este zgârcenie, ci o căutare a liniștii, sau că dorința de a cumpăra ceva frumos nu este iresponsabilitate, ci o încercare de a menține un sentiment de normalitate.
În concluzie, certurile din cauza banilor în perioade de inflație sunt, în esență, strigăte de ajutor ale unor oameni care se simt nesiguri pe viitorul lor. Banii sunt doar oglinda în care se reflectă prioritățile, temerile și valorile noastre cele mai profunde. Dacă reușim să privim dincolo de cifre și să vedem nevoia de siguranță sau de recunoaștere a celuilalt, avem șansa nu doar să supraviețuim crizei financiare, ci să ne consolidăm relația. Până la urmă, cea mai valoroasă resursă pe care o deținem și pe care nicio inflație nu o poate devaloriza este solidaritatea și sprijinul necondiționat pe care ni-l oferim unul altuia atunci când lumea de afară devine prea scumpă și prea greu de înțeles.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753937223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com
