Câțiva dintre martorii în procesul fostului comandant de la Periprava, Ion Ficior, condamnat pentru crime împotriva umanității după ce sub comanda sa ar fi murit peste 100 de deținuți, au detaliat, miercuri, în fața instanței supreme, ororile la care au fost supuși, scrie Mediafax. „Am fost chinuiți, am știut ce înseamnă bătaie, înfometare, muncă silnică deși în toate actele noastre scria închisoare corecțională. (…) În fișe s-a trecut fictiv zile muncite sub normă, ce e normă: sculați înainte de răsărit, împinși cu bastoanele în careu pentru prezență, unde primeam o cafea insipidă și rece, conduși apoi la locurile de muncă cu uneltele de muncă: sape și târpane. Eram împinși de la spate să tăiem stuf uneori în apă până la brâu în tovărășia șobolanilor de baltă, a lipitorilor, în bătaia soarelui necruțător. Ajunseserăm numai răni cu puroi de la nisipul acela al Peripravei. Apa pe care o beam era numai din Dunăre sau din niște gropi. Apă împuțită, caldă amară care împreună cu acea mâncare proastă, ne-a provocat o epidemie. Nu ni s-a acordat îngrijire medicală. Nu știam că există așa zis cabinet medical staționar cu personal medical. O dată pe tarlaua de muncă am leșinat, aveam dizenterie cu diaree. M-au cărat deținuții la capătul locului de muncă și am fost lăsat să zac singur. Nu puteam mânca pentru că vomitam. Mi s-a luat temperatura, aveam febră mare. Am fost dus la cabinet și trimis la baracă cu două pastile galbene. Deținuții care nu aveau febră și se plângeau erau bătuți. Eu am scăpat că aveam febră. A doua zi mi-a fost frică să zic că nu ies la muncă și am ieșit așa, m-a ajutat Dumnezeu. Militarii erau învrăjbiți să ne bată și să ne umilească”, a declarat un martor în fața judecătorilor instanței supreme.