Una dintre metodele cele mai des folosite de românii emigranți în încercarea de a-și redobândi statutul de „cineva” este „emanciparea” aspectului exterior.
În acest domeniu, imaginația românului nu are limite.
Aș putea scrie romane despre aberațiile estetice ale unor conaționali de-ai noștri plecați prin lume.
De exemplu, am văzut ciobani care și-au vopsit podoaba capilară în galben canarin, doar din dorința de a imita echipa națională de fotbal la campionatul mondial din 1998.
Cred că nu este cazul să descriu ridicolul unei astfel de arătări.
Ce să mai spun de salahorul care are în palme niște bătături cât nucile de cocos dar etalează cu mândrie cinci cercei în urechi, un piercing în nas și unul în sprânceană și o imitație de diamant aplicată pe canin (că doar vorba aia : dinți de aur mai „are” doar țăranii).
Și ce să mai povestesc despre firmo-fani, adică cei care consideră că „haina-l face pe om” și deci că a avea o „hăinuță de firmă” înseamnă „a fi cineva”.
Pot să spun doar că se întâmplă de multe ori să întâlnesc români care încearcă să epateze prin design dar de multe ori efectul final este unul și același : Fals!
Într-un fel, este de înțeles pasiunea românilor pentru îmbrăcămintea de marcă. Să nu uităm că zeci de ani, înainte și după 1989, o pereche de jeans originali era doar un vis pentru mulți dintre noi iar faptul că acum își pot permite să îmbrace aceste „capodopere”, pentru unii înseamnă o mare realizare.
Și nici nu se poate uita că, datorită situației economice precare, în anumite zone ale României, mai ales la sate , încă persistă moda „hainelor de duminică sau de sărbătoare”.
De aceea nu mă miră de loc ostentația cu care unii își etalează noile achiziții vestimentare.
De aceea nu mă miră de loc disprețul cu care românii „mai bine îmbrăcați” privesc pe cei mai „sărăntoci”.
Ba chiar sunt bucuros pentru acele persoane care, cu puțin, reușesc să se simtă împlinite.
Nevrând să stric fericirea acestor persoane, țin doar pentru mine ideea că o bucată de carton frumos desenată sau o etichetă cu „made in …” nu transformă neapărat o persoană în „Cineva”!
Moșgavrilă,de 10 ani emigrant în Italia
