Povestiri de dincolo–Sentimente (I)

Așa cum este de așteptat, din momentul în care pune piciorul pe teritoriu străin, emigrantul român are parte de senzații noi (de cele mai multe ori neplăcute ), de stări de spirit noi ( de cele mai multe ori contradictorii), de experiențe noi ( de cele mai multe ori negative ).
Și toate aceste noi trăiri vor avea repercursiuni asupra acțiunilor și comportamentului viitor al emigrantului.
De exemplu, vidul de personalitate este unul dintre sentimentele covârșitoare pe care mulți, sau aproape toți am avut nenorocul să-l simțim.
Provenind dintr-o societate în care relațiile interumane sunt de tip sătesc, adică fiecare cunoaște pe fiecare, românii care emigrează pentru prima oară se simt înconjurați de neant atunci când, ajunși la destinație abandonează mediul familiar al microbuzelor, autocarelor sau avioanelor de naționalitate română.
Senzația pe care o are emigrantul atunci când ia contact cu o metropolă occidentală este asemănătoare cu cea avută de provincialul român aflat pentru prima dată în capitală sau de nea Marin (fie-i numele pomenit ) în vizită la nașul Pantelică.
Păi cum să nu fie așa când tu pleci de acasă fiind „cineva” și te trezești că ești un „nimeni” ?
Cum să nu fie așa când acasă : „te cunoșteau vecinii toți „ iar aici ești un anonim printre milioane de anonimi ?
Fiecare român emigrat era un „cineva” în comunitatea de proveniență.
„ Băieții de cartier „ se recunosc între ei în baza unor relații de prietenie sau dușmănie .
Persoanele din mediul rural se recunosc în baza unor porecle sau doar a unui articol posesiv :
„ al lui… „
Până și „nea Caisă „ văcarul satului Corlățenii din Vale , acasă era un „cineva”. Era văcarul satului.
În străinătate însă,toți își pierd identitatea.
Pare că , la trecerea frontierei există un tăvălug care nivelează toate identitățile , transformându-le într-o masă uniformă, cenușie : Gloata Emigranților.
Eforturi supraumane și sacrificii enorme vor trebui să facă toți acei care vor dori să se ridice deasupra masei și să demonstreze că sunt „cineva” .
Pentru că , dacă pentru populația locală este foarte greu să obțină o recunoaștere a calităților, pentru emigrant este de zece ori mai greu.
De cele mai multe ori însă, românii, în încercarea de regăsire a identității pierdute, apelează la diverse surogate de personalitate.
Moșgavrilă,de 10 ani emigrant în Italia
Va urma