Postul este încă o șansă pentru a ne schimba viața

Pentru ca înrâurirea asupra noastră să fie mai puternică, următoarele cuvinte ale Apostolului să răsune în urechile noastre fără contenire: „Sau nesocotești bogăția bunătății lui Dumnezeu, și a blândeții, și a îndelungii Lui răbdări, neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? Ci după împietrirea ta și după inima ta nepocăită îți aduni mânie în ziua mâniei și a descoperirii dreptei Judecăți a lui Dumnezeu” (Romani 2, 4-5).
Bineînțeles, mulți și foarte mulți dintre noi chiar așa și sunt dispuși să facă: dar nu sunt, oare, și unii care se clatină cu duhul și slăbesc cu inima? Fie-vă milă de voi, fraților! Părăsiți pentru un minut pierzătoarea neluare-aminte față de lucrarea mântuirii, și haideți să chibzuim! Ia, uite: cutare și cutare – și câți nu sunt! – se adună încă din primele zile ale Postului ca să ia asupră-și ostenelile postirii și pregătirii pentru primirea Sfintei Împărtășanii, iar eu și cu voi nici nu ne gândim să ne neliniștim și să ne tulburăm, ci ne pregătim să trecem vremea ca de obicei, făcând voia trupului și a gândurilor. S-ar părea că aceia pierd, iar noi câștigăm. De fapt, noi suntem cei care pierdem, iar ei sunt cei care câștigă! Ei primesc iertare de păcate, dobândesc pace în conștiință și împăcare cu Dumnezeu, se unesc cu Domnul prin Sfintele Taine și încep să guste dulceața vieții bineplăcute lui Dumnezeu, iar în noi rămâne aceeași neorânduială și tulburare lăuntrică, aceeași tânjeală și nemulțumire, aceeași povară de păcate și patimi, aceeași deznădejde și chinuire care sporesc greutatea stării noastre față de cei care s-au îndreptat și s-au bucurat de îndreptarea vieții lor.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul,Pregătirea pentru Spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Predici la Triod, Editura Sophia, București, 2002, p. 66)