Postul Crăciunului – semnul libertății și al biruinței spiritului

În înțelepciunea ei, Biserica a rânduit înaintea fiecărei mari sărbători să fie o perioadă specială, de pregătire a creștinului, prin post și rugăciune. Astfel, în fiecare an la 15 noiembrie începe Postul Crăciunului, răstimp care ne aduce aminte de patriarhii Vechiului Testament care au petrecut timp îndelungat în așteptarea și nădejdea venirii lui Mesia.
Pentru noi, cei de astăzi, a posti este tot mai greu. De ce? Pentru că, în primul rând, nu mai cunoaștem sensul adevărat al postirii. A posti nu înseamnă doar să nu mănânci carne, lapte, brânză, ouă sau băuturi alcoolice, ci mult mai mult. E nevoie de o înțelegere mai profundă a omului – trup și suflet; trupul exprimă persoana, este templu al Duhului Sfânt, pe care suntem chemați să-l curățim și să-l transfigurăm împreună cu sufletul
A posti înseamnă a ne îngriji în aceeași măsură de trup și de suflet. Postul cel adevărat, zice Biserica în cântările sale, este înstrăinarea de răutate, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos.
Pentru înțelegerea sensului duhovnicesc al postului:
1. Ocolirea pricinilor de cădere
2. Paza simțurilor: mai puțin tv., radio, presă, mai puțină mâncare – chiar și de post, mai multă grijă pentru ce vorbim sau ascultăm
3. Disciplinarea vieții noastre prin participarea la slujbele Bisericii, programul de viață duhovnicească, milostenie
Nu putem să ajungem la bunătate dacă mai înainte nu am stârpit răutatea din noi, nu putem să-L iubim pe Dumnezeu dacă nu ne interesează cel de lângă noi.
Pe de altă parte, se uită un lucru esențial: postul este prin excelență o stare a Bisericii, o împreună lucrare a tuturor și a fiecăruia în parte pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu.
Și nu în ultimul rând – acum Postul Crăciunului – este vremea în care trebuie și putem să ne înmulțim rugăciunile și să ne curățăm sufletul mărturisindu-ne păcatele, greșelile și neputințele prin Taina Spovedaniei. Astfel fiind pregătiți sufletește și trupește să putem primi înăuntrul ființei noastre, așa precum odinioară ieslea din Betleem, pe Hristos cel viu, arvuna vieții noastre.
Doar așa înțeles postul își justifică sensul și exprimă în același timp semnul libertății și al biruinței. Îndrăzniți, acesta este îndemnul lui Hristos. (Pr. Sabin Vodă)