„Porți spre cer”

La Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava s-a deschis cu câteva zile în urmă expoziția cu genericul „Porți spre cer”.
Trei artiști plastici suceveni, Lucia Pușcașu, Pușa Pîslaru și Cătălin Alexandru Chifan și-au reunit sub acest titlu comun, care sugerează, în sens simbolic, ideea de transcendență, o serie de lucrări de grafică, pictură și mică tapiserie.
Poarta, ca loc de trecere între două lumi, între profan și sacru, între cunoscut și necunoscut, nu neapărat în reprezentarea ei obișnuită, ci intuită doar prin încadratura fiecărei lucrări, care “decupează” un perimetru prin care putem pătrunde din lumea reală, telurică, în universul tainic al fiecărui creator, reprezintă, cu siguranță, doar un pretext.
Un pretext pentru a-i atrage din nou în spațiul limitat al galeriei pe iubitorii de frumos ai urbei, pe toți cei care prin exercițiul decriptării reveriilor plastice își deschid calea spre constelațiile propriului univers interior.
Trei ași
Apreciată dintru-nceput de criticul de artă Valentin Ciucă drept o expoziție „opulentă” din punct de vedere al participării, „un exercițiu comunitar” marcat de frumusețea culorii, desfășurarea vizuală, „aparent omogenă”, permite fiecărui expozant să-și manifeste „orgoliul de creator” în așa fel încât amprenta spiritual-afectivă a fiecăruia să fie foarte pregnantă.
Ținând în mână cele trei pliante care-au fost tipărite pentru fiecare autor, ca și cum ar fi avut trei cărți de joc, Valentin Ciucă a considerat expoziția ca fiind o potențială „partidă” de succes.
„Când ai trei ași ești aproape câștigător”, a precizat el, accentuând faptul că, „întrucât așii sunt valoric și ca semnificație egali, este dificil să se stabilească o ierarhie”.
Un viitor artist important al Sucevei
Prezentându-i pe rând pe cei trei expozanți, criticul a remarcat mai întâi evoluția artistică a lui Cătălin-Alexandru Chifan, „care s-a desprins din mantaua maestrului său”, profesorul Liviu Suhar „asumându-și libertatea de a se căuta permanent”, căutare care nu reprezintă un cusur, ci „actul intelectiv” prin care tânărul artist își caută propria amprentă.
Remarcând efortul creator al acestuia ca circumscriindu-se zonei „expresionismului bine temperat” și apreciind construcțiile plastice realizate cu un „umor care prinde bine spiritului tânăr, dezinvolt și inventiv”, Valentin Ciucă a mărturisit că simte că are în față „unul dintre viitorii artiști importanți ai Sucevei”.
Picto-tapiseriile Luciei Pușcașu
Subliniind faptul că cei care comentează arta nu sunt decât niște „contabili ai inefabilului”, întrucât „pictura, în substanța ei eterică, este ca și poezia, doar ceea ce rămâne pe obrazul unui copil după ce s-a uscat o lacrimă”, exegetul ieșean a trecut la prezentarea „picto-tapiseriilor” Luciei Pușcașu.
Picto-tapiserii miniaturale în care parcă nu materia este cea care primează, ci „caligramele, compoziția, acordurile de culoare”, care, ca și „exuberanța expresiei” din lucrările de grafică, i-au provocat surpriza descoperirii unui „pictor de mare forță”.
O melancolică devotată spațiului astral
Trio-ul de ași s-a închis cu prezentarea Pușei Pîslaru, „o melancolică, o nostalgică, devotată spațiului astral în care formele nu mai au parcă substanță, ci fac doar aluzie la ea, „o curgere de materie care se însuflețește și se spiritualizează cu fiecare atingere de penel, cu fiecare gând care traversează imaginarul artistei”.
Lucrările expuse, nutrite de culoare, sunt „nebuloase, vertije cosmice care induc ideea de eternitate”, eternitate care, așa cum a remarcat Valentin Ciucă, „se pare că a fost inventată ca să adoarmă spaimele noastre că suntem ființe mult prea trecătoare”.
Un eveniment cultural petrecut într-un „oraș care generează stări de emulație”, o manifestare care l-a determinat pe comentator să încheie spunând:
„La Suceava, acum, aici, ne simțim niște oameni dăruiți de către cei trei artiști, iar actul în sine reprezintă un eveniment de importanță națională”.