Companiile care practică asigurări de viață vor fi obligate, din luna septembrie 2011, să analizeze situația și nevoile financiare ale viitorilor clienți pe baza unui chestionar și să le recomande acestora soluții în concordanță cu acestea, potrivit Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).
Analiza se va efectua prin intermediului unui „formular de analiză a nevoilor clienților”, care va fi prezentat la primele întâlniri cu potențialul client.
„Formularul va fi întocmit în două exemplare și va fi semnat de ambele părți, iar un exemplar va fi înmânat clientului, celălalt rămânând la asigurător. Dacă clientul nu dorește să furnizeze anumite informații, el va trebui să certifice acest lucru sub semnătură”, se arată în Ordinul CSA 11/2010 pentru completarea normelor privind informațiile pe care asigurătorii și intermediarii în asigurări trebuie să le furnizeze clienților.
Pe baza rezultatului analizei, asigurătorii vor prezenta o recomandare scrisă clienților, iar soluția propusă trebuie să fie în concordanță cu acesta.
Formularul va conține datele personale ale clienților și despre situația familială, relevante pentru identificarea nevoilor (nume, prenume, adresă de corespondență, e-mail, telefon, profesie, stare civilă, date despre șoț/soție și copii), informații despre situația financiară prezentă (venituri, cheltuieli, venit disponibil) și obiectivele financiare pe termen lung ale clienților și prioritizarea acestora.
În cazul în care polița este una de tip unit-linked (cu componentă investițională) sau index-linked (care garantează returnarea capitalului investit plus un randament minim garantat), în vederea evitării asumării prin contractul de asigurare a unui risc mai mare decât toleranța clientului, în formularul de analiză va fi inclusă o secțiune aparte, de determinare a profilului de risc al clientului, pe baza căruia se va recomanda un tip de contract de asigurare și fond de investiții potrivite profilului de risc rezultat.
„Înainte de încheierea unui contract de asigurare de viață, în momentul prezentării unui fond de investiții asociat unei polițe de asigurare de tip unit-linked, clientului îi va fi înmânat prospectul fondului de investiții în care vor fi investite primele de asigurare”, se precizează în ordin.
În prospect, asigurătorul va prezenta o serie de informații minimale, respectiv definiții pentru cei mai importanți termeni (activul total și net al fondului, administratorul, benchmark/indice de referință, instrumentele financiare, unitatea de fond, performanța), politica de investiții, benchmark (un standard sau un indice de referință față de care se compară performanța fondului de investiții în care vor fi investite primele de asigurare) și limitele pe clase de active din care să reiasă profilul de risc al fondului.
De asemenea, societatea va prezenta durata de investiție minimă recomandată, nivelul și structura taxelor, precum și garanțiile asigurătorului (detalierea garanțiilor oferite de asigurător sau menționarea absenței acestor garanții; în cazul programelor de investiții care nu oferă garanții se va menționa că asigurătorul nu garantează valoarea investiției sau valoarea primelor plătite și se va face mențiunea că riscul investiției aparține contractantului).
În plus, asigurătorul își va declina responsabilitatea referitoare la garantarea unor performanțe viitoare bazate pe realizările anterioare.
„Pentru ca asiguratul să aibă o imagine clară și completă asupra contractului de asigurare, înainte de încheierea unui contract de asigurare de viață asigurătorul trebuie să prezinte o proiecție (evoluția detaliată a contractului), care va fi întocmită în două exemplare și va fi semnată de ambele părți, iar un exemplar va fi înmânat clientului, celălalt rămânând la asigurător”, se mai arată în actul normativ al CSA.
Contractul de asigurare va cuprinde detalii despre persoana asigurată (nume, prenume, vârstă, sex), polița de asigurare (tip, durată, frecvență de plată), evoluția sumei asigurate, a primelor plătite, a valorii contului (pentru polițele de tip unit-linked)/contului de participare la profit (pentru polițele tradiționale), a valorii de răscumpărare și a sumei asigurate reduse.
Totodată, contractul de asigurare va prezenta informații despre costurile de administrare și evoluția simultană a două scenarii de performanță (pesimist și optimist) a randamentelor fondurilor de investiții, alături de o declinare a responsabilității referitoare la garantarea evoluției contractului de asigurare conform proiecției prezentate, în cazul în care nu există garanții.
„Asigurătorii au obligația întocmirii documentelor și furnizării informațiilor menționate anterior în termen de un an de la data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial, Partea I”, se precizează în actul normativ al CSA.
La finele anului 2009, un număr de 24 de societăți erau autorizate de CSA să practice asigurări de viață.
Primele subscrise pe acest segment de piață au totalizat 1,63 miliarde de lei, în scădere cu 12,8% față de 2008.
„Criza economică care a afectat nu numai mediul de afaceri din România, dar și scăderea puterii de cumpărare a populației, împreună cu reticența încheierii unei polițe de asigurare în momente dificile ale vieții, datorită faptului că nu există o educație în privința necesității unei asigurări, au contribuit la diminuarea portofoliului de asigurări de viață”, se spune în raportul anual al CSA.
Anul trecut, asigurătorii de viață au plătit despăgubiri de 248,02 milioane de lei, în creștere cu 12,8% față de 2008. De asemenea, potrivit datelor CSA, sumele răscumpărate (totale și parțiale) de clienți au totalizat 424,5 milioane de lei, în creștere cu 54,2%.
