Profesorul și poetul Ilie Ibănescu – Anemone, în vârstă de 88 de ani, a scos recent de sub tipar, la Editura Lidana, un nou volum de versuri – „Lordul”. Poezia care poartă și numele cărții, „Lordul”, este prima dintr-un șir de peste 130 de poezii semnate de profesorul Ilie Ibănescu – Anemone.
„Am lăsat în urmă / Munți de dor / Plecând din Sud spre / Polul Nord. / Cu inima luminând / Să dau destinului vamă, / Aici, pe plaiul săvenean / Lăsând în urmă satul / Și pădurea./ (…) Eu cale-ntoarsă am făcut / Din Nord, / Spre Polul Sud. / Dar am rămas în amintiri – / Tânăr lord, pe țărm necunoscut”, sunt versuri din poezia „Lordul”, poezie urmată de altele, pline de miez, „Ninge”, „Bucla de argint”, „Într-o altă galaxie” etc. „Lordul” apare în mai multe poezii, construcții poetice în care sălășluiește sufletul autorului, aspirațiile, dorințele, nostalgiile…: „Obosit de atâta drum / Doarme Lordul sub gutui, / Lordul doarme și visează, / Îngerii îi stau de pază.” („Doarme Lordul”); „Pe cărările vieții / Călători prin Univers, / Sevă astrală nu mai are / Timpul îi cere să se oprească. / Lordul pare supărat, / Zborul lui s-a terminat. / Viața are un sfârșit, / Peste care nu se trece. (…)” („Timpul trece”).
Universul, stelele, „cuib de stele”, luna, „sabia luminii”, zeii, spațiul sacru, natura cu tot ce are mai scump, clipa, comorile pădurii, lacrima de dor, lacrima mamei, amintirile, zbuciumul, timpul, toate sunt teme abordate de autor în cel mai recent volum de poezii, „Lordul”. Cartea se încheie cu „Sabia Luminii”: „(…) Am fost un mare călător / Pe-un drum pavat cu stele, / Cu Sabia Luminii am apărat / De duhurile rele. / A înflori al țării plai / Aici pe-o Gură de Rai, / Drum deschis spre cer – / Lordul.”
Remember
În iulie 2018, profesorul Ilie Ibănescu – Anemone a scos de sub tipar, tot la Editura Lidana, volumul de versuri „Rădăcini astrale”. Autorul spunea atunci că „Ciclul astral” începe cu cartea „Satul – vatră de legendă”, urmată de „Călător printre stele”, „Castelul albastru”, „Magul călător”, „Flacăra Unirii”, „Vocea mării” și se încheie cu „Rădăcini astrale”. Toate aceste cărți, a spus atunci autorul, au ca țintă marea sărbătoare națională – Centenarul Unirii: 1918-2018. „Suntem urmașii dacilor liberi despre care istoricul grec Herodot afirma: «erau cei mai numeroși din lume după inzi, cei mai drepți și cei mai viteji dintre traci». Pentru generațiile viitoare avem datoria sacră de a lăsa țara reîntregită între hotarele ei astrale de la Tisa – Istru, Nistru și Mare. Am fost și vom rămâne stăpâni în Țara Dacilor Liberi”, este mesajul profesorului Ilie Ibănescu – Anemone.
„Ilie Ibănescu s-a născut în mijlocul verii: 16 iulie 1931, în satul Ibănești, din fostul județ Dorohoi. A făcut clasele primare în localitatea natală. A urmat cursurile liceale (1948-1952) la vestita Școală «Anastasie Bașotă»din Pomârla, după care a devenit student la Filologia ieșeană (1953-1957). După absolvire, cu diploma de profesor de Limba și literatura română în buzunar, a poposit la Liceul «Mihai Ciucă»din Săveni, devenind și șeful Secției de învățământ a raionului. Acolo a și editat revista școlii, «Muguri». În a doua parte a carierei, a funcționat la Școala din Soloneț (Todirești) Suceava. S-a pensionat în anul 1994. Dar nu a tras pe dreapta…
Aripa poeziei l-a stăpânit încă din vremea anilor tineri. În studenție, mai ales. Precum în multe alte cazuri, ușile i s-au deschis cu oarecare întârziere, dar au făcut-o cu larghețe, Ilie Ibănescu – Anemone dovedindu-se vrednic de întâmplare. El nu a avut, adică, o prestație de amator. Pentru mine (și, cred, nu numai) cele patru cărți de poezie sunt o dovadă de netăgăduit. Mi se alătură poetul: «Urcușul nu mi-a fost ușor, / Cuvântul scris / Mi-a dat putere și lumină». Iar puterea și lumina au un izvor cu apă vie, care curge fără de istov: «Îmi scriu poemul / în limba patriei»”, consemna Vasile Filip (în „Crai Nou”), fost coleg de grupă al profesorului și poetului Ilie Ibănescu, promoția 1957 de la Facultatea (pe atunci) de Istorie-Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
