Poate nu redefinim „fotbalul”!

Patru meciuri mai avem din acest Campionat Mondial de Fotbal ale cărui principale caracteristici, din ceea ce am văzut până acum, ar fi căsurprizele s-au întins peste ceea ce prevedeam atât eu, cât și specialiștii adevărați, analiștii de prin studiouri TV și de la publicațiile cele mai reputate, precum și că mai mult s-a plâns decât s-a țopăit de fericire, imaginile cele mai mediatizate fiind cu un Neymar distrus psihic după eliminarea Braziliei, cu un Ronaldo zguduindu-se în hohote după ratarea ultimei șanse de a deveni campion mondial, precum și cu Harry Kane încercând să priceapă de ce mingea aia șutatăde el de pe punctul de la 11 metri, în loc de a intra în ațe, s-a plasat pe o orbită circumterestră! Realizarea sa a fost „salutată” de un alt mare fotbalist britanic, Alan Shearer, cu tradiționalul „Fuck!” pe facebook. Fericitele supraviețuitoare, în număr de 4, își încep de astăzi bătăliile decisive pentru trofeu, logica elementară (care însă a fost sfidatăcu regularitate încă de la începutul turneului) indicând că nu prea am avea de ce să ne gândim la o finală Maroc – Croația, și că e de așteptat (ba și de dorit, zic eu) una între celelalte două semifinaliste, Franța și Argentina. Dar, așa cum Maroc a eliminat și a tot eliminat echipe tot una și una, zău că n-ar fi chiar mare mirare să o vedem bătând și campioana mondială, dar cum zicea bancul ăla vechi cu trecerea SUA la comunism, ar fi păcat! O posibilă victorie a Marocului azi, și apoi în finală, ne-ar sili să redefinim conceptul de „fotbal”, chestie la care zău că nu ne-am pricepe chiar toți, ci poate doar dl Dan Petrecu, a cărui gândire tactică este identică cu mizeria de (anti)fotbal de căcănari pe care îl practică și Maroc.