Peste 20.000 de copii se nasc anual prematur și cu greutate mică, iar îngrijirea lor costă aproximativ 1.000 de euro pe zi, prematuritatea fiind una din principalele cauze de mortalitate neonatală la nivel național, susține șeful clinicii de profil din Maternitatea Polizu, Silvia Stoicescu.
Prematuritatea și complicațiile sale sunt responsabile de mai mult de jumătate din decesele neonatale, reprezentând una din principalele cauze de mortalitate neonatală din România.
Datele oficiale ale Institutului Național de Statistică arată că, în 2009, dintre cei 222.388 de copii născuți, 17.383 au avut sub 2.500 de grame, iar 10.635 de copii au venit pe lume înainte de 36 de săptămâni.
„Se estimează că rată de prematuritate în România este de aproximativ 9%. În general, România are un indicator de prematuritate mai mare față de multe țări ale UE. În același timp, procentajul copiilor născuți înainte de 28 de săptămâni și având sub 1.000 g este de aproximativ 1-1,5% din totalul nou-născuților vii. Cifrele sunt variabile în funcție de zonele geografice”, a spus, miercuri, Silvia Stoicescu, președintele Asociației Române de Neonatologie.
Aceasta a precizat că sunt regiuni cu o rată mai mare de prematuritate, respectiv Moldova și Muntenia, în funcție de condițiile socio-economice (vârstă mamei, venitul redus, etc.) și de patologia maternă.
„Pe de altă parte, centrele universitare mari îngrijesc în maternitățile de grad III un număr dublu de prematuri față de restul maternităților din țară”, a adaugat Silvia Stoicescu.
În 2009, 18% dintre femeile sub 30 de ani au născut fără a merge la nici un control prenatal. „Peste 40% dintre femeile care nasc prematur nu beneficiază de o consultație prenatală sistematică sau periodică”, a arătat Silvia Stoicescu.
Cea mai frecventă cauză de mortalitate determinată de prematuritate este sindromul de detresă respiratorie, cauzat de imaturitatea pulmonară. În contextul prematurității, printre complicațiile pe termen scurt determinate de detresă respiratorie sunt hemoragia pulmonară și cerebrală, enterocolită ulceronecrotică, displazia bronhopulmonară, retinopatia de prematuritate.
Pe termen lung, prematurii care au prezentat detresă respiratorie au risc de apariție a sechelelor neuro-motorii: paralizie cerebrală, retard mental, handicap psihomotor. Există, de asemenea, studii care asociază prematuritatea și cu autismul.
„Tratamentul prematurilor înseamnă, în fapt, realizarea unei tranziții cât mai puțin agresive între condițiile intrauterine și mediul exterior. În condițiile actuale de dotare a maternităților, realizăm maximum posibil pentru a salvă copiii mai mici de 28 de săptămâni, însă pe mulți îi pierdem sau îi recuperăm parțial, ei continuând să trăiască cu diferite forme de handicap. Pentru a schimba această situație, este nevoie de echipamente performante, care să ne ajute în special în ventilația mecanică a acestor micuți pacienți în primele zile de viață, moment delicat în care aplicarea tehnicilor moderne poate face diferență între un copil normal sau un copil cu risc mare de deces și handicap ulterior”, a arătat Adrian Toma, medic primar neonatolog, șef secție în cadrul Spitalului Clinic Obstetrică Ginecologie „Prof Dr. Panait Sârbu”.
Îngrijirea unui copil prematur este extrem de costisitoare, statisticile la nivel european indicând un cost de aproxmativ 1.000 de euro/zi.
Prematurul este orice copil care s-a născut înainte de 37 săptămâni de gestație. Pragul de greutate este în cazul bebelușilor de 2.500 de grame.
Medicii spun că printre cauzele prematurității pot fi enumerați factori socio-economici – sarcină nedispensarizată, pregătirea redusă a mamei, venitul material redus și condițiile de viață precare, consumul de droguri, tutun, alcool. La acestea se adaugă patologia maternă, respectiv suferințe preexistente sarcinii (boli de sistem, infecții TBC, malformații cardiace); boli concomitente sarcinii (hipertensiune arterială, diabet zaharat, pneumonii, infecție urinare și vaginale); boli ale aparatului uro-genital matern (fibrom, malformații uterine); sarcină multiplă (frecvență în cazul fertilizării în vitro); intervalele mici între sarcini și lipsa unei igiene sexuale adecvate.
