Pentru o presă ortodoxă

Există în România de azi, printre ortodocșii noștri, tendința de a demoniza mass-media. Mă întreb sincer ce câștigăm prin atitudinea aceasta, în condițiile în care noi întârziem să venim cu alternativa? Este foarte adevărat că mass-media zilelor noastre a abdicat de la rolul educativ și că promovează nonșalant desfrâul, muzica deșănțată, divertismentul „estival” scabros și lasciv, astrologia, vrăjitoria, teorii aparent științifice despre lume și viață, fenomenele U.F.O. și paranormale, sincretismul religios și, mai nou, învățătura cultelor neoprotestante.
– „Asta cere publicul”
Azi prostul gust și vulgaritatea au devenit, din păcate, sinonime cu libertatea de expresie! „Asta cere publicul” se spune deseori, însă, fără doar și poate, gusturile se și educa. Dar să nu dăm vina pe comunicarea mediatică în sine, ea este, după cum îi spune și originea, un „mijloc”, un… simplu mijloc. Cei ce alegem suntem noi, cei ce citim ziare, cei ce ascultăm radioul, cei ce privim la televizor.
Putem lupta, spre exemplu, împotriva unei așa mari invenții cum este televiziunea? E rău televizorul? El e doar un mijloc… Noi, cei ce alegem, alegem bine sau rău. În același duh, am putea spune că și descoperirea hârtiei sau a tiparul sunt lucruri rele, căci se tipăresc puține cărți bune și mult prea multe cărți proaste. N-ar fi mai bine să-i învățăm pe creștinii noștri să aibă discernământ, să aleagă ce-i bun de acolo „așa cum albina culege nectarul din florile bune”?
Părintele Teofil de la Sâmbăta de Sus, în stilul său hâtru, spunea că, dacă televizorul nu-i stricat, este bun. Și Părinții Bisericii spuneau în același duh că nu vinul e rău, ci beția, nu femeia e rea, ci curvia etc.
– „Cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ”
Biserica se adresează prin excelență tuturor fiilor ei, nu doar unor enclave care detestă societatea deschisă și demonizează mass-media…. Biserica nu ne îndeamnă să ieșim din societatea civilă, să întoarcem spatele lumii… Trebuie să trăim în lume, ca și cum nu am face parte din ea în sensul pe care Sfântul Pavel, prin excelență deschis către lume, îl prezintă în Epistole când spune: Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va sa fie (Evrei 13, 14). Același neînfricat Apostol afirma: Așadar, dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați cele de sus, unde se află Hristos, șezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetați cele de sus, nu cele de pe pământ (Coloseni 3, 1-2). Cum se face că tocmai autorul acestor versete, Sfântul Pavel, este prin excelență un om al comuniunii și comunicării, un om al lumii? Fără doar și poate, cine trăiește în cetate și întoarce spatele lumii reale, cine rămâne indiferent sau impasibil față de cele ce se întâmplă în lume, trădează puțina iubire față de oameni (excepție făcând monahii care au părăsit lumea nu pentru că au detestat-o, ci chiar din dragoste pentru ea; mulți cred, pe bună dreptate, că pentru rugăciunile lor Dumnezeu mai ține lumea). De aceea, cred că se cuvine să ne călăuzim după Sfântul Pavel, căci el mărturisea cu dragoste Evanghelia pe pământ și inima îi era permanent la Cer.
– „Mass-media este Evanghelia zilelor noastre”
Este adevărat, după cum afirma și Danion Vasile, că „mass-media este Evanghelia zilelor noastre; este lumina după care se călăuzesc masele de oameni care așteaptă vestea cea bună a fericirii pământești”. E o realitate. Totul se învârte azi în jurul comunicării mediatice. Ea e o forță ce nu ar trebui să o mai neglijăm, ea formează, ea crește tinerii de azi. Nu câștigăm nimic dacă o demonizăm. Dacă ochii și urechile a milioane de români sunt îndreptați spre presă, radio și televiziune este și datoria noastră, a celor ce mărturisim după putere Cuvântul Mântuitorului, de a veni și pe acest drum în întâmpinarea acestora mici pentru care Hristos a murit. Bineînțeles că Evanghelia trebuie să fie vestită pe calea tradițională a pastorației; predica se ține de la amvon, catehizarea se face în biserică și la orele de religie, dar nu ne mai putem îngădui să ignorăm acest mijloc prin care Cuvântul lui Hristos poate ajunge la oamenii ce-si spun: „nu le am p-astea cu Biserica”…
„Îndrăzniți. Eu am biruit lumea”
Despre moralitatea presei s-a vorbit nu o dată. De aceea, Teodor Baconsky afirma că a scrie un simplu articol despre cele sfinte într-o gazetă mediocră, suburbană, e ca și cum ai transforma în capelă una din dependințele unui bordel. E un mare risc? Da, se pare că este… Dar există și posibilitatea ca, printr-o lucrare susținută, bordelul să se transforme, cu mila lui Dumnezeu, într-un așezământ de binefacere.
Biserica noastră vie și dinamică își poate asuma acest lucru. Capul ei, Hristos ne spune: „Îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). (www.laurentiudumitru.ro)