Sub acest generic s-a desfășurat, în intervalul 2-5 martie a.c., întâlnirea și pelerinajul organizate de Asociația “Cetatea lui Bucur – 7 centre”, în parteneriat cu Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României, Ministerul Culturii și Cultelor (MCC), Academia Română și Consiliul Minorităților Naționale. Reprezentanți ai unor instituții culturale, ai unor structuri organizaționale din societatea civilă, oameni de litere, editori, scriitori români și din rândul minorităților naționale, jurnaliști, s-au întrunit pentru câteva zile, având ca bază de cazare Hotelul Roman din județul Neamț, iar ca locație de dezbatere romanticul Han al Ancuței (unități aflate sub diriguirea unei generoase “Ancuțe” contemporane, d-na Nușa Chiriac), pentru a se cunoaște între ei, a-și expune problemele cu care se confruntă ca autori (majoritari sau minoritari) în zonele din care provin, pentru a-și împărtăși experimentele literare, pentru a găsi un limbaj comun și soluții la chestiuni care îi preocupă deopotrivă.
Seminarii alternate cu momente de relaxare și documentare
Alternând dezbaterile pe teme etnice și culturale din seminarii (“Sadoveanu la Hanul Ancuței”, “A scrie în limba ta – handicap sau avantaj?”, “Eu scriu, mă citiți? Eu vă citesc, mă ascultați?”) cu momente de relaxare și documentare prilejuite de călătorii în cadrul cărora au fost vizitate mai multe obiective (Mănăstirea Neamț, Muzeul Memorial Mihail Sadoveanu – Casa lui Visarion Puiu de lîngă schitul Vovidenia, Casa Memorială Ion Creangă din Humulești, Casa-muzeu a meșterului popular Nicolae Popa din Târpești-Petricani, Curtea Domnească din târgul Pietrii cu faimosul turn-clopotniță a lui Ștefan cel Mare, Muzeul Cucuteni din Piatra Neamț, Mănăstirea Văratec…) din orașele Tîrgu Neamț, Piatra Neamț, Roman și localitățile învecinate, acțiunea (la care-am participat însoțindu-i de la Suceava pe directorul general al Complexului Muzeal Bucovina, Constantin – Emil Ursu și scriitorii Ion Cozmei și Ioan Chideșciuc, care-au reprezentat etnia ucraineană bucovineană) s-a desfășurat exemplar. Pe de o parte, pentru că principalul organizator, vicepreședintele Asociației „Cetatea lui Bucur – 7 centre”, Carmen Pintilie, a reușit să adune la o masă rotundă (împreună cu Carol Koenig, vicepreședintele Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din cadrul MCC și consilierul guvernamental al Departamentului pentru Relații Interetnice, Vladimir Hapenciuc) autori și editori români (Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Lucian Vasiliu, Adrian Alui Gheorghe, Gelu Dorian, Ioan Tomescu, Iolanda Malamen, Cornelia Maria Savu, Ioan Groșan, Dan Mircea Cipariu…) și scriitori ai unor etnii minoritare (ucraineni – Ion Cozmei și Ioan Chideșciuc, maghiari – Santha Attila, germani – Peter Schrager) dar și oameni de litere din afară (precum universitarul albanez Kopi Kuciuk, traducătorul, între altele, a unei antologii de poezie românească și sârbul Miljurko Vukadinovici, “de origine poet”, cum spune el, cel mai fascinant personaj al întâlnirii, un “Nichita al Balcanilor”, care-și “desenează” poeziile după axe numai de el știute pe care le trasează energic cu gesturi de spadasin), iar pe de altă parte, pentru că într-un cadru armonic și partenerial s-au configurat și s-au stabilit temele unor viitoare întâlniri.
O seară la Hanul Ancuței cu Ștefania Rareș
O manifestare care a beneficiat de o bună mediatizare, întrucât, în afara grupului de jurnaliști (din care-a făcut parte și o echipă a TVR), care i-au însoțit permanent pe participanții la această acțiune, directorul general al “Tele M Plus” și “Radio M Plus” Piatra Neamț, “ziaristul interzis” Petru Frăsilă (poetul care a aruncat “lira frumos cântătoare și a înșfăcat condeiul viguros al gazetarului” pentru a se război cu nesimțirea și aroganța puternicilor baroni ai locului) a invitat în platoul televiziunii locale întreaga echipă de pelerini, găzduind o dezbatere care, cu siguranță, a trezit interesul telespectatorilor. Și-a mai fost un moment de neuitat, atunci când la Hanul Ancuței (unde toată vesela din porțelan avea imprimate chipul lui Mihail Sadoveanu, semnătura acestuia și fragmente de text, desigur din cele nouă istorisiri care alcătuiesc scrierea în care hanul de la margine de drum a devenit un adevărat personaj) am avut parte de o cină folclorică la care ne-a cântat Ștefania Rareș (cu dedicație specială “Ioane, Ioane” pentru I. Cozmei), o seară în care Miljurko Vukadinovici (“fratele meu alb” de acum înainte, care și-a scris exuberant poeziile pe blocnotes-ul meu) i-a oferit cu adâncă plecăciune (așezându-se apoi în genunchi) versurile pe care i le-a închinat: “Femeia care cântă / ca o rândunică / ce zboară / între sufletul meu rănit / și țara mea tristă”. Același Miljurko care, în două poezii intitulate “Disputa dintre majoritar și minoritar” și “Disputa dintre minoritar și majoritar”, a reușit să reducă totul la esențe.
