Niște domni cu vârste respectabile de la Academia Română au scos pe piață o nouă gramatică a limbii române. Nici o problemă până aici, chiar dacă volumul se comercializează, deocamdată, doar la sediul Editurii Academiei. Problema este, însă, că noua gramatică aduce niște modificări radicale față de normele aflate în vigoare la ora actuală. Timp de 43 de ani, normele și regulile limbii române au rămas neschimbate (excepție făcând introducerea scrierii cu „â” și folosirea formei „sunt” în loc de „sînt”). Limba română este în continuă schimbare. Apar cuvinte noi, pe care, vrând nevrând, suntem nevoiți să le introducem în vorbirea curentă. Și, implicit, este necesară introducerea lor în DEX. Căci, un exemplu banal, e cam aiurea să spui „șoricel”, atunci când te referi la mouse-ul computerului. Limba română e și o adevărată bucurie, pentru că îți permite să jonglezi cu cuvintele, să creezi metafore, să dai naștere unor expresii ce rămân în istorie. Un specialist în domeniu îmi explica faptul că tocmai această permanentă schimbare a limbii române impune și modificarea gramaticii. Așa o fi. Dar tot nu înțeleg de ce, spre exemplu, am putut să scriem atâția ani „ nici o” sau „nici un” în aceste forme, și era corect, iar acum, brusc, aceste formule trebuie scrise împreunat: „nicio” sau „niciun”. Ce s-a întâmplat? S-au revoltat articolele „un” și „o” că stau prea izolate în frază? S-a descoperit că sînt mai mult adjective decât articole? Ori s-au gândit câțiva academicieni să mai facă ceva să rămână în istorie? Nu știu care este explicația, dar cu siguranță există una științifică. Dar mai există și o mare bulibășală. Unele televiziuni au început deja să folosească, la subtitrări, „nicio” și „niciun”, la fel ca și unele ziare centrale. Asta, deși noile norme încă nu sînt cunoscute publicului larg. Nu-i așa că atunci când ați văzut prima dată scris „nicio” sau „niciun” ați spus că au greșit ăia de la televiziune?
Deci, cu siguranță există explicații pentru a justifica aceste măsuri. Bine, domnilor academicieni, dar cu despărțirea în silabe ce ați avut? Noile norme stabilesc și alte reguli de despărțire în silabe. Să luăm un exemplu. Cuvântul „postliceală”, nu-l mai despărțim, la capătul rândului, așa cum ne-a învățat doamna profesoară: „post-liceală”. Despărțirea corectă este, după noile norme anunțate de presă, „pos-tliceală”. Dumneavoastră ați înțeles, doamna profesoară? Pentru că pe mine, unul, nu mă poate convinge nimeni, cu nici un argument, că și despărțirea în silabe trebuie făcută după alte norme.
Noua gramatică va intra în vigoare, probabil, din toamna lui 2007. Mi-e milă de elevii care vor termina atunci liceul și vor trebui să dea admitere respectând noua gramatică. Mi-e milă de elevii care tocmai au terminat de studiat gramatica și vor trebui să o ia de la capăt. Dar mi-e și mai milă de părinți. De voie, de nevoie, elevii vor învăța. Dar părinții? Au scris zeci de ani de zile într-un fel, le-a intrat în sânge un anume fel de despărțire în silabe, și acum, peste noapte, află că tot ceea ce au învățat ei nu mai este bun. Sunt domenii de activitate în care ești nevoit să înveți noua gramatică. Dar ce va face marea majoritate a părinților? Îi vedeți venind acasă de la serviciu, obosiți, flămânzi, plini de griji. Credeți că vor pleca în bucătărie, să mănânce, lângă soție să-i împărtășească grijile, lângă copil să-l mângâie sau se vor întinde în pat să se odihnească? Nu, nici vorbă. Obosiți, flămânzi, plini de griji, părinții, cum vor intra în casă, vor fugi direct la birou pentru a studia noua gramatică. Tabloul acesta îl văd probabil respectabilii membri ai Academiei Române. În realitate, câți părinți vor avea timp sau dispoziție pentru un astfel de studiu? Iar câți părinți vor fi catalogați de copii (chiar dacă doar în gând) drept analfabeți, sau semianalfabeți, și asta pentru că scriu gramatical așa cum au învățat ei (poate chiar foarte bine) la școală?
