Ortodocșii îl sărbătoresc, marți, pe prorocul Ilie Tesviteanul, considerat, începând cu anul 1913, ocrotitorul și patronul aviatorilor, preoții explicând acest fapt datorită „felului în care s-a săvârșit din viață, purtat în văzduh pe un car de foc”.
Preotul Bogdan Teleanu, care slujește la Biserica „Sfântul Pantelimon” din Capitală, a explicat locul important pe care îl ocupă Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul în cultul creștin ortodox.
„Apărător înflăcărat al credinței în Dumnezeu, cu o viață îngerească, Sfântul Ilie este prorocul biblic cinstit cu mare evlavie de creștini, care au găsit în el un model. Sfântul Ilie Tesviteanul era fiul lui Sovac, unul dintre profeții Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesve, dincolo de Iordan. El a trăit pe vremea lui Ahab, regele evreilor, care a domnit în ținutul Samariei din Israel timp de 22 de ani”, a spus preotul Teleanu.
Acest rege s-a căsătorit cu Isabela, o prințesă feniciană din Sion, care se închina zeului Baal. Ahab, prețuind frumusețea femeii mai mult decât credința în Dumnezeu, și-a obligat poporul să se închine zeului Baal. Acest fapt a atras mânia lui Dumnezeu, care i-a încredințat prorocului Ilie misiunea de a întoarce poporul la credința monoteistă.
Ilie l-a mustrat pe regele Ahab și l-a avertizat că va avea de suferit întregul popor din cauza păcatelor sale: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia slujesc eu. În acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât numai când voi zice eu”.
După o rugăciune adresată lui Dumnezeu, Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, iar seceta și foametea au cuprins întreaga țară. După trei ani și jumătate, dovedindu-se prin aceste minuni că numai credința în Dumnezeul unic este cea adevărată, poporul iudeu și-a recunoscut greșeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat!”.
La rugămintea Sfântului Proroc Ilie, Dumnezeu a trimis o ploaie care a îndepărtat seceta, a explicat părintele Bogdan Teleanu.
Dumnezeu a vrut ca acest profet să fie ridicat în văzduh, de unde nu s-a mai întors. „Cunoscând apropiatul său sfârșit, Ilie își previne ucenicul, dar dispariția sa misterioasă prin care și-a încheiat viața rămâne una din tainele Proniei divine. În Sfânta Scriptură, în Vechiul Testament, s-au păstrat cuvintele ucenicului său Elisei: „Părinte, Părinte, carul lui Israel și caii lui”.
„Sfânta Scriptură ne spune că Ilie se va întoarce iarăși pe pământ, la sfârșitul veacurilor, înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos, pentru a se lupta cu Antihristul”, a adăugat preotul.
În iudaism se crede că Prorocul Ilie scoate din încurcătură pe cei care se găsesc în situații dificile, fiind considerat binefăcător al săracilor și prieten al celor umili. Această percepție se datorează faptelor sale, cum ar fi, spre exemplu, minunea înmulțirii uleiului și făinii văduvei din Sarepta, căreia i-a readus fiul la viață.
Prorocul Ilie este considerat de creștini unul dintre cei mai mari sfinți. Datorită vieții sale sfinte și aspre petrecute în pustia Iordanului, precum și a râvnei sale pentru Dumnezeu, monahii creștini recunosc în el un părinte al lor, comparabil cu Sfântul Ioan Botezătorul. Prin intermediul figurii profetului Ilie, Biserica ne invită să ducem „lupta inimii” care, cu ajutorul Duhului Sfânt și prin post, rugăciune și priveghere, eliberează omul de patimi.
În Rusia și în România, imaginea profetului Ilie este legată de fenomenele meteorologice. Atunci când plouă sau tună, în popor se crede că Ilie se plimbă pe cer în carul lui de foc și că deține puterea de a opri sau a face să se reverse ploaia. Această percepție se întemeiază pe minunea prin care a întors poporul evreu la credința în adevăratul Dumnezeu, a mai spus părintele Teleanu.
Sărbătoarea prorocului Ilie Tesviteanul (20 iulie) este și ziua Aviației Române, acest sfânt fiind considerat, începând cu anul 1913, ocrotitorul și patronul aviatorilor. Acest fapt se datorează felului în care s-a săvârșit din viață, fiind purtat în văzduh pe un car de foc.
Ziua de 20 iulie, de cinstire a Sfântului Mare Proroc Ilie Tesviteanul, este numită și Sântilie. În calendarul popular, ea marchează miezul verii pastorale, când ciobanii separă oile, iar pe munți se organizează vestitele Nedei și Sântilii.
Fulgerele, trăsnetele și tunetele din timpul furtunilor în această perioadă sunt corelate cu părerea populară că Sântilie trăsnește dracii și locurile în care aceștia se ascund. Scenariul ritual specific acestei zile conține descântece pentru prevenirea sau îndepărtarea vijeliilor, grindinei și ploilor torențiale.
