O organizație pentru drepturile omului a dat în judecată Președinția, Guvernul, Parlamentul și alte instituții ale statului, pe motiv că Legea de revizuire a Constituției, din 2003, nu a fost promulgată, ceea ce atrage nulitatea legii fundamentale.
„Nepromulgarea unei legi urmată de publicarea ei în Monitorul Oficial constituie o violare gravă a normelor constituționale și legale, care se sancționează cu nulitatea absolută. Acest viciu de procedură nu poate fi acoperit”, susține Oficiul pentru Comunicare Internațională și Drepturile Omului (OCIDO).
Astfel, organizația a chemat în judecată a Președinția, Guvernul, Consiliul Legislativ, Curtea Constituțională, Camera Deputaților, Senatul și Comisia Europeană – citată la Reprezentanța de la Bucuresti -, cerând Tribunalului București să constate nulitatea absolută a prevederilor Legii 429/2003 de revizuire a Constituției, față de fraudarea dispozițiilor imperative din Legea 24/2000 (privind metodologia de adoptare a actelor normative) și ale articolului 77 din Constituția adoptată în 1991.
OCIDO arată că alineatul 1 al articolului 77 din Constituția adoptată în anul 1991, intitulat „Promulgarea legilor” dispune că „Legea se trimite spre promulgare președintelui României, iar promulgarea se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire”.
Legea de revizuire este o lege constituțională – reglementarea fiind expresă la articolul 72, alineatul 2 din Constituție – deci și ea trebuie promulgată, în conformitate cu prevederile articolului 77, argumentează reclamanta.
Potrivit acesteia, în general, în teoria dreptului se arată că actul promulgării reprezintă momentul la care puterea Executivă, prin șeful statului, se obligă să respecte, să aplice prevederile Constituției. „Constituțiile moderne sunt expresia unui pact între Popor și Puterea Executivă. Poporul, prin reprezentanții săi din Adunarea Constituantă elaborează și votează ansamblul de reguli care formează Constituția. În momentul promulgării, prin șeful statului, puterea Executivă își asumă obligația generală de a pune în aplicare și de a respecta Constituția, de asigura supremația acesteia prin forța juridică superioară oricărui alt act normativ sau individual”, susține Oficiul, care are personalitate juridică, iar reprezentantul său legal este avocatul Antonie Popescu.
Obligația de promulgare a legilor pe care o are șeful statului, ca șef al puterii executive, este întărită de dispozițiile Legii 24 din 27 martie 2000, modificată și completată de OUG 6/2003 și de Legea 189/2004.
Legea 24/2000 dispune că actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept.
Potrivit articolului 10, alineatul 2, legile se publică imediat după promulgare însoțite de actul prin care au fost promulgate, adică decretul de promulgare semnat de președintele României. „Per a contrario, fără decretul de promulgare legile nu se pot publica în Monitorul Oficial, deci nu pot intra în vigoare. Această practică este general extinsă la nivel european. În România, cercetând Monitorul Oficial se constată că aceste dispoziții sunt respectate: se regăsesc atât legile, cât și decretele de promulgare, publicate concomitent”, notează sursa citată.
Singura excepție însă este Legea de revizuire din 18 septembrie 2004, adică Legea 429/2003, publicată în Monitorul Oficial 669 din 22 septembrie 2003. „Potrivit articolului 42 alineatul 2, data legii este aceea la care i se dă număr, după promulgare! Se pune firesc întrebarea: cum a putut lua număr Legea de revizuire dacă nu există un decret de promulgare, deci dacă nu a fost promulgată”, susține OCIDO.
Pentru controlul integrării organice în sistemul legislativ, la adoptarea oricărei legi se cere în mod obligatoriu avizul Consiliului Legislativ. Potrivit articolului 2, alineatul 1, litera j, din Legea 73/1993, Consiliul Legislativ este instituția care păstrează originalul legii și al decretului de promulgare a acesteia.
„În cazul dat, Consiliul Legislativ ar trebui sa prezinte avizul său conform, dacă există – instanța de judecată urmând să-i pună în vedere potrivit articolului 172 Codului de procedură civilă. În evidența Consiliului Legislativ, a Administrației Prezidențiale, a Monitorului Oficial nu există un decret de promulgare a Legii 429/2003 – aspect care poate fi verificat de orice autoritate sau de oricare altă persoană – de unde deducem ca aceasta Lege nu a fost promulgată”, se arată în acțiunea OCIDO.
În opinia acesteia, nepromulgarea Legii de revizuire denotă o încălcare a Legii 24/2000, privind metodologia de adoptare a actelor normative, ceea ce echivalează cu o intrare in vigoare prin nerespectarea procedurii expres prevăzute de legile in vigoare.
„Este eronată și nu poate fi primită motivația conform căreia Legea constituțională de revizuire nu ar trebui promulgată întrucât intă în vigoare «direct» prin aprobarea pe calea referendumului național, întrucât referendumul, adică supunerea votului unei largi voințe populare după votul mai restrâns al Constituantei nu poate ține locul promulgării, promulgarea fiind prerogativă rezervată exclusiv puterii Executive, putere care se obligă să respecte prevederile Pactului (Constituția) cu Poporul. Astfel, că în orice teorie contractualistă, cele două părți ale Pactului sunt Poporul și puterea Executivă. În caz contrar s-ar ajunge la o situație absurdă, în care Poporul, după ce prin membrii Constituantei a adoptat Constituția, ar semna un pact cu el insusi dacă referendumul ține loc de promulgare”, explică reclamanta.
Legea de revizuire a fost supusă unui control de constituționalitate, care nu trebuia limitat doar la obiecțiile ridicate de grupul de senatori si deputați, imediat după adoptarea legii de popor.
„Astfel, ne apare impardonabil ca aspectul expres reglementat al promulgării să fie ignorat și să scape cenzurii judecatorilor Curții Constituționale, care s-au pronunțat asupra sesizării din dosarul 449A/2003, ocazie cu care s-a dat decizia 385/2003 (asupra sesizării de neconstituționalitate a Legii de revizuire a Constituției-n.r.), spune sursa citată, care subliniază că nepromulgarea unei legi urmată de publicarea ei în Monitorul Oficial constituie o violare gravă a normelor constituționale și legale, care se sancționează cu nulitatea absolută, iar acest viciu de procedură nu poate fi acoperit.
„Restabilirea legalității este de importanță capitală, fiind atât de un deosebit interes teoretic, cât și de unul practic, cum ar fi: lămurirea cadrului juridic constituțional și legal privind aderarea României la Organizația Pactului Nord-Atlantic (NATO) și la Uniunea Europeană (UE), precum și privind o serie de drepturi și libertăți fundamentale introduse pe calea revizuirii ori pe calea adoptării unor acte normative subsecvente – aspecte care interesează atât ordinea constituțională într-un stat de drept, cât și drepturile și interesele oricărui cetățean român ori străin sau apatrid aflat pe teritoriul României”, arată avocatul Antonie Popescu.
Astfel, avocatul cere instanței – competentă să se pronunțe asupra acestor aspecte de drept, care fiind ulterioare adoptarii legii nu mai pot face obiectul analizei Curții Constituționale – să admită acțiunea așa cum a fost formulată, determinând reintrarea în legalitate.
