O întâlnire cu scriitorul basarabean Efim Tarlapan

Sala de artă „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” a găzduit ieri o întâlnire cu scriitorul basarabean Efim Tarlapan.
Autoexilat în România de mai bine de zece ani, Efim Tarlapan a răspuns invitației poetului sucevean Constantin Severin și s-a prezentat, fără trac, să „joace” propriul său rol într-o „piesă” de „teatru fractal”. De fapt o întâlnire interactivă cu cei care au dorit să-l cunoască, în care, după ce s-au „gustat” câteva satire, fabule, rondeluri și parodii („specialitatea casei” autorului), s-au pus întrebări și s-au dat răspunsuri care-au vizat România Mare și Basarabia, România de azi și Republica Moldova, politica și literatura.
Scriitorului, care și-a luat ca armă cuvântul, i s-a alăturat fratern, în creionarea conturului Basarabiei de odinioară, octogenarul Eugen Dimitriu, născut în ținutul acela „frumos și bogat”, locuit de „oameni blajini”, care ocupa în cuprinsul României Mari suprafața de 44.000 km pătrați.
Efim Tarlapan, născut în Măgurele (e captivantă povestea acestui sat, în care „au venit mai întâi bărbații, care s-au ascuns în bordeie”, iar mai apoi și-au luat neveste dintr-un sat numit Măgura, și de-aici a apărut numele), a venit cu o mare disponibilitate de dialog. A răspuns prompt la întrebări și a vorbit despre dorința de unire, despre speranțe și dezamăgiri și a spus, fără ezitare, lucrurilor pe nume. Și-așa am aflat că la Chișinău, Ambasada Federației Ruse are 1200 de angajați, iar cea a României doar 16 și că tot în capitala Republicii Moldova există 800 de corespondenți permanenți de presă din Rusia și numai unul din România.
Efim Tarlapan este însă încrezător în viitor: după câteva generații vom fi din nou într-o Românie „dodoloață”.